Strict etimologic, cuvântul „mărțișor” este un derivat diminutival de la „marț” (denumirea populară a lunii martie, din lat. mars), cu sufixul „-ișor”. Specialiștii în studierea culturilor arhaice consideră că Sărbătoarea Mărțișorului, specifică spațiului sud-est european (la români, bulgari, sârbi, greci etc.), își are originea în ceremoniile precreștine (tracice) de celebrare a primăverii (a Noului An).
Tradiția Mărțișorului este încărcată de simbolism și istorie. Această sărbătoare nu este doar un obicei păstrat din bătrâni, ci și o celebrare a naturii și a femininității. Descifrarea semnificației Mărțișorului ne ajută să apreciem și mai mult frumusețea și complexitatea acestei tradiții. Vom explora nu doar originile acestei sărbători, dar și modul în care aceasta a evoluat de-a lungul timpului.
Mărțișorul – obiectul decorativ-simbolic asociat acestei tradiții – a apărut mai târziu, cea mai cunoscută legendă, din spațiul românesc, referitoare la acest fapt, fiind legată de sfârșitul războiului daco-roman, din 105 – 106, în care se spune că sângele nobililor care l-au urmat pe Decebal și sângele regelui însuși, care, pentru a nu se lăsa prinși de Împăratul Traian, s-au sinucis, s-ar fi scurs peste zăpada din jurul cetății Sarmisegetuza, unde înfloriseră primii ghiocei, aceștia crescând mai mari și mai frumoși ca oricând. Localnicii i-au adunat în buchetele pe care le-au legat cu lâna luată din hainele nobililor (fire albe, dar și înroșite de sânge), astfel apărând primele mărțișoare.
Alte mituri se referă la Baba Dochia, cea cu nouă cojoace, la care ar fi renunțat înainte ca Soarele primăverii să fi strălucit pe deplin, motiv pentru care au înghețat și ea și oile ei, transformându-se în stâne de piatră. Purtarea unui mărțișor – un obiect confecționat din lemn, sticlă, ceramică etc., reprezentând flori, animale, litere s.a.m.d., legat cu șnur răsucit, alb și roșu – ar însemna un fel de invocare a protecției Babei Dochia.
Mărțișorul trebuie purtat până când persoana va vedea, pentru prima dată, în anul respectiv, o rândunică, un pom înflorit sau o barză, după care mărțișorul se agață într-un copac sau se pune sub o piatră, pentru ca viețuitoarele mici, găsindu-l, să dea semne despre cum va fi anul în curs.
Pe lângă aprecierea tradițiilor, este important să înțelegem și să respectăm corectitudinea limbii române. Pentru a aprofunda acest subiect, te invit să consulți și articolul nostru despre cum este corect: niciun sau nici un. Acesta îți va oferi o perspectivă mai largă asupra modului corect de utilizare a limbii și te va ajuta să îmbunătățești comunicarea în limba română.
