Sărbătoarea Botezul Domnului (Boboteaza), din 6 ianuarie, care se prăznuiește în cultul ortodox și romano-catolic, urmată de Soborul Sf. Pr. Ioan Botezătorul, în 7 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Botezul Domnului reiterează, în fiecare an, momentul în care, cu peste două mii de ani în urmă, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a coborât la apele Iordanului și a primit botezul din mâinile Sfântului Ioan Botezătorul.
Boboteaza, cunoscută și sub numele de Botezul Domnului, marchează încheierea sărbătorilor de iarnă și este asociată cu purificarea și reînnoirea spirituală. Această zi comemorează botezul lui Iisus în râul Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul și este sărbătorită prin numeroase ritualuri și obiceiuri, cum ar fi sfințirea apelor. Termenul a Iordani face referire directă la acest eveniment biblic, subliniind importanța apei ca simbol al purificării și vieții noi. Este esențial să înțelegem aceste tradiții pentru a aprecia pe deplin semnificația și frumusețea acestor sărbători.
Pelerinii care participă la ceremonia care are loc în Israel, pe malul râului Iordan (pe data de 19 ianuarie, decalajul de zile fiind dat de diferența dintre calendarul iulian și cel gregorian) mărturisesc faptul că, în această zi, după ce Patriarhul Ierusalimului aruncă trei cruci în apă, râul începe „să fiarbă” și își întoarce cursul, dinspre Marea Moartă spre Marea Galileii, pentru scurt timp, pe o distanță de aproximativ 100 de metri, semn al puterii Mântuitorului de a întoarce lumea de la moarte la viață. Nicio explicație științifică nu a fost găsită, până astăzi, pentru acest fapt.
Boboteaza este denumirea populară a sărbătorii, la noi, la români, iar originea acestui cuvânt are legătură, desigur, cu verbul a boteza, dar explicațiile referitoare la particula bo- de la începutul cuvântului sunt diferite. În DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), se arată că, probabil, Boboteaza a rezultat din apă + botează, în pronunție dispărând, în timp, vocala inițială a, din substantivul apă, rezultând Paboteaza/Poboteaza, apoi Boboteaza.
În dicționarele mai vechi, Boboteaza este considerat un împrumut din limba slavonă – Bogojavlenije/Bogoiavlenie (Bogu – Dumnezeu și javlenije – a boteza), dovadă că, în unele zone – Banat, Hațeg, Maramureș – se mai păstrează, în pronunția populară, forma Bogboteaza.
A iordăni (iordănit, iordănitori) sunt cuvinte legate de obiceiul care s-a păstrat, de-a lungul timpului, ca cete de tineri (iordănitori) să umble din casă în casă, în seara de Bobotează, în ajunul Sfântului Ioan, cântând Iordanul (ceea ce se cântă și la biserică), stropind cu apă sfințită (aghiazma), luată de la preot, în ajun, după care îi ridică pe cei colindați, de trei ori, pentru ca aceștia să fie sănătoși și să le meargă bine tot anul. Mai demult, cei colindați erau duși, pe brațe, până la cel mai apropiat râu sau lac, „amenințați” că vor fi aruncați în apă, dacă nu se „răscumpărau” cu un dar.
Sărbătoarea Bobotezei este un moment de reflecție și de reînnoire spirituală, care influențează multe aspecte ale vieții comunitare și personale. În multe regiuni din România, Boboteaza este însoțită de obiceiuri precum aruncarea crucii în apă și cautarea ei de către tineri, un act ce simbolizează curajul și puritatea. Aceste tradiții subliniază legătura profundă între om și natură, precum și importanța credinței în viața cotidiană. Pentru a explora mai multe despre simbolismul și impactul cultural al Bobotezei și al altor sărbători tradiționale românești, consultați ghidul nostru detaliat.
