Deus ex machina este o expresie în limba latină, care înseamnă “Un zeu dintr-o maşinărie”, dar care se foloseşte, de regulă, în original, pentru a i se păstra adevăratul înţeles, care se ambiguizează oarecum prin traducere.

Platon, marele filosof al antichităţii, este cel care explică originea acestui adagiu, care se leagă de începuturile teatrului grecesc. În timpurile vechi, exista convingerea că oamenii nu puteau să rezolve singuri problemele complicate ale existenţei, că destinul se afla, în totalitate, sub puterea zeilor. Pentru a transmite această idee, în piesele de teatru, când acţiunea se complica, prin proliferarea conflictelor, în aşa fel încât situaţiile păreau fără ieşire, era coborâtă “din cer” (din partea de sus a scenei), cu ajutorul unei “maşinării”, o zeitate care rezolva conflictele, de obicei într-o manieră fericită.

Din limbajul teatral, expresia Deus ex machina s-a extins în limbajul curent şi se foloseşte şi astăzi pentru a denumi ieşirea dintr-o situaţie dificilă de viaţă, într-un mod neaşteptat şi fericit, fără o justificare logică a evenimentelor.

Cu un înţeles opus, tot din îndepărtatele vremuri ale naşterii miturilor, a rămas şi expresia ”Deus otiosus” (“Zeul care se odihneşte”) sau Deus absconditus (Zeul ascuns), “Deus incertus” (“Zeul incert/nevăzut”), făcând referire la un zeu “neutru”, care, după ce a creat lumea, a abandonat-o. Aceasta a doua concepţie referitoare la relaţia omului cu divinitatea este specifică mitologiilor orientale (hinduismul, de exemplu), celor din Africa, America de Sud, dar şi deismului, un curent religios-crestin, definit de Toma de Aquino, călugăr catolic şi filosof din secolul al XIII-lea. Mai târziu, în secolul al XVI-lea, Martin Luther, călugărul reformator protestant, care a fondat Biserica Evanghelică Luterana, s-a folosit de conceptul de “Deus absconditus” pentru a oferi o explicaţie despre depărtarea şi misterul lui Dumnezeu, în raport cu existenta umană.

Revenind la limbajul curent şi la posibilitatea integrării unor astfel de expresii, pentru a da mai multă greutate şi putere de sugestie limbajului, am putea spune, de exemplu: “ Sunt fericit, am depăşit câteva încercări dificile, probabil că “Deus ex machina” a vegheat” sau “Mă confrunt cu o serie de probleme, va trebui să găsesc urgent soluţii, Dumnezeul meu pare a fi un “Deus otiosus etc.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ