Dupa cum spune si numele, sculptura relief reprezinta acel gen de sculptura in care subiectul operelor de arta este caracterizat prin volum fata de o anumita suprafata. Relieful reprezinta una dintre cele mai folosite tehnici ale sculpturii, operele realizate in acest mod fiind folosite in cele mai multe dintre cazuri in cadrul sculpturii arhitecturale, in scop decorativ.
Sculptura relief poate fi impartita in doua mari categorii: altorelief (sculpturile astfel realizate, pe langa faptul ca sunt caracterizate prin volum, ele prezinta si o anumita altitudine fata de suprafata baza) si basorelief (sculpturi joase, caracterizate prin volum redus). Pe langa aceste doua mari categorii, mai exista si asa-numitele semireliefuri, al caror volum este cuprins intre cel al altoreliefurilor si cel al basoreliefurilor. Pe de alta parte, exista si reliefuri “negative”. Acestea sunt caracteristice in special culturii egiptene si au fost realizate prin scobirea materiei prime, nu prin modelarea sau sculptarea acesteia.
Scurta istorie a sculpturii in relief
Relieful, sau “relievo rilievo”, reprezinta una dintre cele mai populare tehnici ale sculpturii. Din punct de vedere etimologic, cuvantul “relief” provine din latinescul “levo” care inseamna “a inalta, a creste”. Tehnica reliefului presupune ca sculptura, opera de arta realizata, sa dea impresia ca naste dintr-o baza fixa, ca porneste din cadrul unei suprafete plate si ca se inalta. Este o tehnica foarte complexa care presupune multa pricepere si maiestrie din partea artistului. Cu toate acestea, este o tehnica mult mai sigura, cu ajutorul careia sunt create sculpturi mult mai fixe si mai putin fragile fata de cele realizate cu ajutorul altor tehnici.
Sculptura relief are o istorie pe cat de indepartata, pe atat de interesanta. Istoria sculpturii relief incepe acum peste 20 000 de ani, fiind caracteristica atat culturilor estice, cat si celor vestice. Cele mai multe astfel de sculpturi se regasesc, dupa cum am spus si in randurile de inceput, in exteriorul cladirilor si al monumentelor, de foarte multe ori ele reprezentand figuri sau episoade istorice interesante si diferite de la o cultura la alta.
Istoricii au descoperit ca sculptura relief dateaza inca din Paleolitic, acest mijloc de exprimare fiind alaturat picturilor murale realizate in pesteri. Chiar daca cele mai multe exemple ale reliefului sunt gravurile, au fost descoperite si basoreliefuri, ce e drept mult mai putine la numar. Se presupune ca atat babilonienii, cat si asirienii practicau tehnica reliefului in sculptura.
Cultura antica greaca este cea care a adus anumite modificari in ceea ce priveste relieful in sculptura. Grecii au perceput sculptura relief ca o combinatie interesanta dintre inalt si jos, imbinand aceste caracteristici atat pe orizontala, cat si pe verticala. Sculptura relief a fost foarte des folosita in Grecia antica in special in domeniul arhitectural, sculpturile din aceasta categorie fiind folosite in special in scop decorativ.
In jurul secolelor I-II d.Hr, sculptura relief a devenit o parte importanta a culturii indiene. Descoperirile sculpturilor relief care dateaza din aceasta perioada prezinta intruchipari ale zeilor Indra si Sūrya. Tehnica reliefului aplicata sculpturii a devenit o parte importanta a culturii indiene, sculptura devenind o arta foarte apreciata in jurul secolului al IV-lea. Sculptura relief a fost folosita, dupa cum istoricii afirma, pentru infrumusetarea templelor indiene, altorelieful fiind imbinat armonios cu basorelieful.
Pe teritoriul european, influenta greaca a fost resimtita in domeniul artistic timp indelungat. Chiar si in Evul Mediu, sculpturile crestine au urmat tiparul impus de tehnicile constituite in antichitate. Cele mai multe exemple de sculpturi relief care au facut parte din aceasta perioada au fost descoperite in interiorul mormintelor, simbolurile biblice fiind cel mai des intalnite, avand in vedere ca intreaga cultura europeana a fost influentata in aceasta perioada de raspandire a crestinismului. Mai mult decat atat, templele, catedralele si bisericile au inceput sa fie decorate cu sculpturi relief, atat altoreliefuri, cat si basoreliefuri care infatisau figuri sau scene biblice.
Importanta si caracteristicile sculpturii relief cunosc noi acceptiuni de indata ce stilul romanesc tinde sa se transforme in gotic. Sculptura relief incepe sa fie folosita in mai multe domenii arhitecturale in aceasta perioada. Bineinteles, principalele puncte de atractie raman bisericile, iar orasul in care se regaseau la momentul respectiv cele mai impresionante sculpturi relief a fost Florenta. Unul dintre reprezentantii de seama ai sculpturii din aceasta perioada este Donatello, acesta folosind atat altoreliefurile cat si basorelieful.
Sculptura relief a continuat sa fie imbunatatita si modificata de catre adevaratii artisti atat in Europa cat si pe teritoriul american, pana la inceputul secolului al XIX-lea, principalul domeniu in care aceste sculpturi au fost folosite in aceasta perioada fiind cel arhitectural. Aceasta este si perioada in care sculptura relief devine o arta independenta, incepand sa faca faca parte si din stilul arhitectural comemorativ.
Ramuri ale sculpturii in relief
Chiar la inceputul acestui articol am afirmat ca sculptura relief se imparte in mai multe ramuri. Diferentele dintre aceste stiluri pot fi uneori subiective, cele mai des intalnite forme ale sculpturii relief fiind altorelieful si basorelieful.
Dupa cum am spus si in randurile de inceput, altorelieful reprezinta acea sculptura caracterizata prin volum sau inaltime, dupa cum spune insusi numele, fata de baza. Spre deosebire de basorelief, altorelieful scoate mai clar in evidenta elementele caracteristice ale subiectelor. Altorelieful este caracteristic sculpturii arhitecturale si monumentale. Aceasta ramura a sculpturii relief s-a dezvoltat in mod deosebit in perioada antica a Greciei, tehnica fiind folosita si in perioada medievala, pentru a atinge apogeul in timpul perioadei renascentiste.
Bosorelieful reprezinta cea de a doua ramura majora a sculpturii relief. Spre deosebire de tehnica prezentata anterior, basorelieful nu se caracterizeaza prin mult volum si tocmai din acest motiv imaginile prezentate de acest gen de sculptura pot lasa impresia ca sunt distorsionate. Este o tehnica a sculpturii care poate fi pusa in aplicare cu o mai mare usurinta de catre artisti, fiind in acelasi timp si mai putin costisitoare fata de altorelief. In Antichitate, in special in Egipt, pentru definitivarea formelor, sculpturile basorielief erau ulterior pictate. In cultura vestica medievala, basorelieful era o tehnica foarte putin cunoscuta. Dupa ce a cunoscut o perioada de declin, basorelieful cunoaste succesul in timpul perioadei renascentiste. Incepand cu secolul XX, basorelieful devine o parte importanta a arhitecturii, astfel de opere de arta fiind utilizate cu precadere pentru decorarea cladirilor.
Am mentionat in randurile de inceput si de relieful negativ sau, pe scurt, negativ. Aceasta tehnica poate fi definita ca opusul celei prezentate anterior. Negativul presupune gravarea unei suprafete si reprezinta o tehnica relativ simpla, folosita cu precadere in Egiptul Antic. Tehnica este folosita cu succes si in prezent insa lumina joaca un rol foarte important pentru a crea umbre pentru ca in acest fel opera de arta sa poata fi perceputa corect. In prezent, tehnica negativului in sculptura este folosita in special pentru gravarea anumitor nume sau informatii in sculptura monumentala.
Sculptura relief reprezinta unul dintre cele mai populare tipuri ale sculpturii deoarece o intalnim la orice pas in arhitectura numeroaselor cladiri.
