Suntem in Saptamana Patimilor, inainte de marea sarbatoare a Pastelui, si fiecare crestin ortodox reface, prin gandurile, gesturile si faptele sale, povestea biblica a mortii si Invierii lui Iisus Hristos. Este un timp incarcat de sensuri profunde, o sansa repetabila de a ne regasi, de a ne improspata fiinta si de a merge inainte, pe drumul vietii, plini de curaj si de incredere. Nu intamplator sarbatoarea cade primavara, la vremea reinnoirii lumii, iar unul dintre simbolurile care contribuie la atmosfera acestui moment este oul de Paste. Ca si in alte cazuri (de Craciun, de exemplu), s-au produs suprapuneri de semnificatii cu sarbatori precrestine si au fost preluate intelesuri menite sa transforme timpul nostru profan, in care atat de des suntem captivi, in timp sacru.
Memoria colectiva a multor popoare atribuie oului calitatea de imagine-simbol a totalitatii, a intregului, a Genezei care urmeaza haosului. In miturile celtilor, grecilor, egiptenilor, tibetanilor, hindusilor etc., oul este o realitate primordiala, care contine in ea toatele latentele, toatele posibilitatile fiintarii, pe care Divinitatea le transforma in realitate: cer, pamant, lumina, stele, oameni etc. Este intruchiparea celor patru elemente: coaja este simbolul pamantului, membrana, aerul, albusul, apa, iar galbenusul, focul .
Pe de alta parte, oul nu inseamna numai o “nastere”, ci si o “renastere”, o intoarcere la inceputuri, o innoire periodica. Acesta poate fi unul dintre cele mai importante intelesuri ale oului de Paste, o ilustrare a mitului creatiei repetabile, in sensul ca, reamintindu-si si retraind (prin post, prin mersul la biserica, prin curatenia casei si a gospodariei , prin vopsitul oualor etc.), in fiecare an, sacrificiul lui Iisus, omul renaste, isi purifica fiinta spirituala.
Oul de Paste a devenit un simbol al acestei sarbatori inca de la inceputul mileniului intai d. Hr., cand, in Saptamana Patimilor, era interzis consumul oualor, biserica instituind oficial o astfel de regula (in secolul al IV-lea), pe langa faptul ca oamenii o respectau in virtutea unor obiceiuri mult mai vechi, precrestine, care celebrau primavara, marea putere divina si inceputul unui nou an calendaristic. Intelesul mitic nu se refera la faptul ca este mancare “de dulce”, ci la ideea ca reprezinta viata, fertilitatea si renasterea. De oul de Paste se leaga diverse obiceiuri, in functie de tara.
La români, greci, rusi, obiceiul este sa se ofere primele oua rosii imediat dupa slujba de Inviere, ca semn de bun augur. La catolici, exista o legenda potrivit careia ouale de Paste sunt aduse de clopotele care, din Joia Mare si pana duminica, nu mai suna si, “inaripate” sau trase de un car, “pleaca” la Roma, pentru a comemora timpul dintre moartea si Invierea lui Iisus Hristos. La intoarcere, clopotele vin “incarcate” de oua rosii, pe care le raspandesc prin gradini, de unde sunt adunate de copii. La popoarele germanice, iepurasul aduce ouale (pentru ca, in mitologiile nordice, este animalul emblematic al zeitei primaverii), la albanezi, gaina, in Suedia, cocosul.
Oul de Paste se vopseste si se impodobeste si pentru ca reprezinta perfectiunea, care trebuie onorata. In traditia romaneasca, cele mai multe legende explica vopsitul oualor, ca gest ritualic, pentru a reaminti jertfa lui Hristos, povestindu-se ca Maica Domului, venita sa il planga pe Iisus, a asezat cosul cu oua in apropierea crucii, acestea inrosindu-se de la sangele din ranile lui Hristos. In Bucovina, zona vestita pentru frumusetea oualor inchistrite (decorate in rosu, galben si negru, cu ajutorul cerii topite), cu diverse forme geometrice, dintre care cea mai importanta este spirala (semn al infinitului), in vremurile vechi, exista obiceiul ca, in noaptea de Inviere, sa se ingroape oul in pamant, dupa ce era sfintit, ca ritual de fertilizare.
Multi considera ca ouale de Pasti trebuie vopsite numai in rosu. Ele pot fi, insa, decorate in orice culori, fara ca acest fapt sa fie o impietate, pentru ca, daca rosul semnifica ideea de sacrificiu, celelalte culori si atentia cu care sunt vopsite si incondeiate celebreaza bucuria Invierii lui Hristos, triumful vietii asupra mortii. Frecvent se foloseste si gabenul, simbol al luminii, verdele, semn al renasterii, albastrul, promisiunea unui nou inceput. Dintre desenele simbolice, preferate sunt, din vechime, crucea, crengutele de brad, floarea Pastelui, frunza de stejar, trifoiul, pestele, spirala, rombul, cercul etc.
Ouale de Paste se vopsesc in Joia Mare. Faceti din aceasta indeletnicire un prilej de rememorare a Patimilor lui Iisus Hristos, dati gesturilor importanta unui adevarat ritual, ganditi-va cu emotie la bucuria Invierii, luminati-va casa si sufletul si veti intelege sensul acestei sarbatori care, la românii crestini ortodocsi, nu intamplator, este cea mai importanta. Si nu uitati, in noaptea de Inviere, dupa slujba, cand ciocniti primul ou de Paste si in zilele care urmeaza, primul care trebuie sa ciocneasca, spunand “Hristos a inviat!” este cel mai in varsta, celalalt raspanzand “Adevarat a inviat!”.
