Palatul Cantacuzino din Bucureşti este o clădire istorică ce găzduieşte sediul Muzeului Naţional „George Enescu”. Se află pe Calea Victoriei, la numărul 141, şi i-a aparţinut lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis şi „Nababul”, datorită averii sale colosale.
Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost, pentru o perioadă, primarul Bucureştiului, dar şi şeful Partidului Conservator şi prim-ministru. „Nababul” a mai avut un palat, cu acelaşi nume, în localitatea Floreşti, judeţul Prahova, dar astăzi acesta este ruinat. Palatul Cantacuzino din Bucureşti a fost ridicat în perioada 1901 – 1903, Cantacuzino angajându-l pe Ion D. Berindey pentru a proiecta ambele edificii.
Clădirea a fost construită în stil baroc francez, fiind asemănător clădirilor din epoca Ludovic al IV-lea. Palatul are patru niveluri, unul mai deosebit ca celălalt. Subsolul este „soclul” clădirii, iar celelalte niveluri se diferenţiază prin modul în care au fost decorate.
Dacă ferestrele parterului au balustrade din piatră şi arcuri de cerc, cele ale primului etaj sunt drepte şi au mici balcoane realizate din fier forjat. Nu în ultimul rând, mansarda se remarcă prin ferestrele mici, pline de ornamente. Nu lipseşte blazonul familiei Cantacuzino, uşor vizibil pe frontonul circular de deasupra intrării.
Intrarea în Palatul Cantacuzino se face printr-o uşă masivă, care are în față trepte somptuoase, din marmură. Intrarea este flancată de doi lei, iar deasupra se află o marchiză (un fel de acoperiş cu multe geamuri) de forma unei scoici. Interiorul este şi el special, fiind amenajat de unii dintre cei mai pricepuţi meşteri ai începutului de secol al XX-lea.
Picturile murale au fost executate de Arthur Verona, G.D. Mirea, Costin Petrescu şi Nicolae Vermont. Cele mai multe dintre acestea se află pe pereţii sălii centrale, iar frumuseţea lor este completată de coloanele din marmură roz. Sculpturile îi aparţin lui Emil Wilhelm Becker, iar vitraliile, candelabrele şi tapiseriile au fost realizate de Casa Krieger din Paris.
După ce Gheorghe Grigore Cantacuzino a murit, Palatul Cantacuzino a fost moştenit de Mihai, fiul său, şi apoi de nora Nababului, Maruca Rosetti-Tescanu. După ce primul ei soţ a murit, aceasta s-a recăsătorit chiar cu George Enescu. Cei doi au locuit timp de un an în casa administraţiei, care se află în spatele palatului şi care, ulterior, a devenit Casa memorială George Enescu. Astăzi, în ea, pot fi admirate multe dintre obiectele personale ale cuplului.
Fiecare cameră din palat are propria poveste, de la frescele minuțios realizate, până la candelabrele somptuoase și mobilierul de epocă care decorează sălile. Vizitatorii pot vedea camera unde Enescu a compus unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, păstrând esența creativă a marelui muzician.
Muzeul organizează regulat concerte de muzică clasică și recitaluri în sălile sale, continuând tradiția muzicală a locului și oferind publicului ocazia de a se bucura de acustica extraordinară a palatului. Aceste evenimente transformă fiecare vizită într-o experiență culturală profundă, conectând trecutul artistic al României cu prezentul său vibrant.
