Palatul lui Minos din Knossos, din insula Creta (Grecia), este celebru nu numai prin faptul ca, la vremea in care a fost construit, reprezenta o realizare arhitectonica de exceptie, ci si pentru ca, de numele regelui Minos, se leaga mitul labirintului si uimitoarea poveste a Minotaurului, precum si denumirea civilizatiei minoice (mileniul al II-lea i.Hr.), cea mai timpurie si mai stralucitoare din spatiul european. Legenda spune ca Minos era fiul lui Zeus si al Europei – o printesa feniciana – si ca, pentru a fi sigur ca el va ocupa tronul Cretei, cere ajutor lui Poseidon, care trimite pe insula un taur alb, pentru ca poporul sa inteleaga faptul ca Minos are sprijinul zeilor din Olimp. Singura conditie pe care viitorul rege trebuia sa o respecte era sa sacrifice taurul, ceea ce nu se intampla, pentru ca Minos este impresionat de frumusetea animalului. Pentru ca i-a fost incalcata porunca, Poseidon se razbuna facand-o pe sotia lui Minos – Pasipahe – sa se indragosteasca de taur, dand nastere unei fiinte ciudate – Minotaurul – jumatate om, jumatate animal. Regele inchide ciudata creatura in labirintul construit special de catre arhitectul Dedal si, dintre toti cei care au intrat in spatiul in care era captiv Minotaurul, doar Tezeu, ajutat de “firul Ariadnei” reuseste sa strabata intortocheatul drum si sa-l ucida pe monstru. Peste timp, strabaterea “labirintului” a dobandit intelesul de proba initiatica, de cunoastere si descoperire a fortelor interioare si a valorilor calauzitoare pentru fiecare individ.
Dincolo de mit, Palatul lui Minos din Knossos este dovada materiala ca, in timpuri foarte indepartate, pe o insula inconjurata de apele Marii Egee, o civilizatie aleasa a stiut sa pretuiasca arta de a trai, cu bucurie si intelepciune si a faurit valori ale caror urme s-au pastrat pana in zilele noastre.
Knossos este unul dintre cele mai mari situri arheologice din perioada epocii de bronz si unul dintre cele mai importante centre politice, culturale si ceremoniale ale dinastiei minoice. Descoperirea acestui loc se datoreaza unui anticar cretan, Minos Kalokairinos, care a incercat sa puna in valoare vestigiile, pe la jumatatea secolului al XIX-lea, fara a avea insa la dispozitie prea multe posibilitati. In 1900, situl este cumparat de arheologul britanic Arthur Evans, care incepe ample lucrari de restaurare.
Palatul lui Minos din Knossos a fost construit in jurul anului 1900 i.Hr., in aproximativ aceeasi perioada cu alte palate, cum sunt cele din Phaistos, Kato Zakro si Mallia. Constructia este gigantica, suprafata totala a palatului ocupand aproximativ 80 de hectare, estimandu-se existenta, in zona, la vremea respectiva, a peste cateva mii de locuitori. Diversele parti ale palatului au fost date in folosinta pe parcursul a 700 de ani, cu doua intreruperi majore. Prima este declansata de cutremurul din jurul anului 1700 i.Hr., care a distrus majoritatea edificiilor din Creta acelei perioade. Este aproape sigur ca acest cutremur este legat de eruptia vulcanului care a dus la despartirea insulei Santorini in doua. Dupa depasirea tragediei, palatul lui Minos din Knossos a fost reconstruit in totalitate, de aceasta data mai mare si mai rezistent. A doua intrerupere este legata de cucerirea orasului de catre grecii din Micea, in jurul anului 1450 i.Hr. Chiar daca palatul a supravietuit aproape neschimbat, toate celelalte constructii au fost distruse sau grav afectate. Explicatia clasica este cea conform careia noii cuceritori foloseau Knossos ca locatie principala, distrugand, in rest, toate centrele de putere din regiune. Ocupatia a continuat pana aproape de 1200 i.Hr., cand palatul a fost distrus, in mare masura, de foc.
Ruinele vizibile astazi fac parte, cel mai probabil, din a doua perioada, cea de reconstructie a palatului, la prima vedere parand a fi un labirint, cu spatii adaugate oarecum la intamplare, in realitate totul fiind bine gandit si structurat. Zona centrala este o curte interioara de dimensiuni impresionante, de forma dreptunghiulara, cu o zona larga in partea vestica a palatului lui Minos din Knossos, cunoscuta si sub denumirea de “Curtea de vest”. Aceasta aripa a palatului cuprindea toate incaperile de cult, pe cele uzuale, dar si camerele de stocare a proviziilor de grane. In zona etajului, existau multe holuri cu ferestre largi, de unde capetele incoronate puteau privi ceremoniile care aveau loc la parter. Aripa de est a palatului gazduia atelierele mestesugaresti si apartamentele personalului.
Principalul material de constructie a fost piatra, in special pentru parter, asezata pe un schelet de lemn menit sa asigure flexibilitate in caz de cutremur. Peretii erau construiti din moloz amestecat cu argila, dar au fost gasiti si pereti solizi din lemn. Pentru partea superioara a palatului lui Minos din Knossos s-a folosit exclusiv lemnul, aici incluzand coloanele, acoperisurile, usile si ferestrele. Partea interioara a peretilor era tencuita cu argila, peste care era aplicat un strat de var. Podelele camerelor erau pavate cu pietre de mici dimensiuni si chiar ciment sau erau facute din pamant, in cazul celor folosite pentru depozitatea granelor. Luminarea si ventilarea unui asemenea complex a reprezentat o adevarata provocare pentru constructorii antici. Aranjarea camerelor in jurul curtii interioare a redus, intr-o oarecare masura, nevoia iluminarii artificiale, camerele de la etaj fiind prevazute cu un numar mare de ferestre. Parterul avea insa mult mai putine ferestre, pentru siguranta si pentru intimitate. Unele camere erau prevazute cu un sistem de usi care se puteau inchide pentru pastrarea caldurii, peste iarna. In apropierea palatului se afla si un teatru, cu cate o intrare principala pentru fiecare dintre cele patru puncte cardinale.
Camerele folosite pentru adapostirea hranei contineau asa numitele “pithoi”, vase de dimensiuni mari, din lut, in care erau depozitate uleiurile, granele, pestele uscat si maslinele. Sub aceste vase existau niste placi de piatra, sub care erau ascunse bunurile de valoare si aurul. Palatul includea si impozanta coloana minoica, diferita de coloanele tipic grecesti, din piatra, prin faptul ca era construita din lemn si pictata in culoarea rosie. Alte coloane, de dimensiuni mai mici, mai inguste catre varf si mai late catre baza, pentru a crea iluzia unei inaltimi mai mari, se sprijineau pe o baza de piatra, sub forma unui soclu. Peretii acoperiti cu fresce descriau, in culori sofisticate, o societate non-militarizata, existand un cod specific de culoare in privinta sexelor. Barbatii erau pictati in culori mai inchise, in timp ce femeile erau reprezentate cu pielea de culoarea laptelui.
Aproape toate picturile descriu tineri, cu foarte putini copii si fara batrani. Pe langa frescele care descriu activitatile zilnice – gradinarit, pescuit – mai exista si cele consacrate activitatilor sportive. Capodopera si piesa de rezistenta a acestui palat micean este camera tronului. Pe peretele nordic se afla un superb scaun regal din alabastru, iar pe laturile incaperii sunt banci din ghips. In spatele lor, un soi de balustrade deserveau un bazin, despre care arheologii cred ca era destinat putificarii ceremoniale. Este de remarcat faptul ca in aceasta zona din Creta, Knossos, nu s-a gasit niciun semn al prezentei vreunei structuri militare – nu exista fortificatii sau depozite de armament. Civilizatia minoica a fost una pasnica, prospera, interesata de cultura, punand femeia inaintea barbatului, ceea ce este aproape de neconceput pentru perioada respectiva, daca ne raportam la alte culturi si popoare.
In prezent, anual ajung in aceasta zona peste o jumatate de milion de turisti. In 2012, s-au efectuat aici noi lucrari de restaurare. Palatul este deschis pentru vizitare zilnic, intre orele 8 si 18, contra unei taxe de intrare de cinci euro. Pentru a ajunge la palatul lui Minos din Knossos, un zbor cu avionul, din Bucuresti, dureaza doar doua ore. Cu autocarul sau cu masina personala, drumul trece prin Salonic, Atena, Pireu, de unde un feribot face curse regulate pana la Heraklion (in Creta).