Trupul tuturor animalelor pangolin (care apartin ordinului Pholidota) – are la exterior solzi (cu structura cornoasa), asemanatori unor placi. Aceasta asezarea a solzilor (ca la un con de brad) nu impiedica mobilitatea animalului. Solzii sunt un produs al epidermei, sunt asemanatori solzilor reptilelor, chiar daca strucura lor este diferita.
Caracteristicile fizice ale pangolinului: solzi, coadă și adaptări unice
Pangolinul, un mamifer solitar acoperit de solzi, este una dintre cele mai unice și fascinante specii din lume. Trăind în regiunile de pădure și savană din Asia și Africa, acest animal nocturn se hrănește în principal cu furnici și termite, pe care le prinde cu limba sa lungă și lipicioasă. Solzii săi, realizați din cheratină, reprezintă principala metodă de apărare împotriva prădătorilor. Din păcate, pangolinul este și una dintre cele mai traficate specii de animale din lume, solzii și carnea sa fiind foarte apreciate în medicina tradițională.
Faptul ca nu au dinti, si limba este in forma de vierme, apropie animalele pangolin de furnicari. Totusi, aceasta asemanare nu indica nici o inrudire, ci trebuie atribuita numai adaptarii la un mod de hranire asemanator. Botul nu are solzi, dar este acoperit de o piele de structura cornoasa si dura. Simtul mirosului este foarte bine dezvoltat.
Habitatul și distribuția pangolinului: Asia și Africa
Asia Centrala si de Sud, cat si unele insule indoneziene, constituie patria acestor animale interesante. Locurile preferate ale acestor animale, sunt regiunile de stepa si regiunile cu paduri (din munti, cat si de la ses). Probabil ca toti traiesc izolat, in ascunzisuri sapate de ei, pititi in timpul zilei si umbland ici-colo noaptea. In caz de pericol, se strang ghem, de altfel si in timpul zilei dorm in aceeasi pozitie.
Animalul pangolin nu merge pe toate picioarele, ci numai pe cele doua picioare din spate. Avand de obicei corpul indoit, el si-l intinde orizontal spre inainte, coboara capul spre pamant, iar picioarele anterioare le lasa libere in jos. Se sprijina, in spate, pe coada.
Dieta și comportamentul de hrănire al pangolinului
Hrana lui consta din furnici si insecte asemanatoare, pe care le culege cu limba sa lipicioasa. In captivitate, se obisnuieste usor cu lapte si paine. Femela face primavara unul sau cel mult doi pui, care la nastere au putini solzi.
In acest ordin, este cuprinsa numai familia animalelor cu solzi (Manidae).
Pangolinul chinezesc (Manis pentadactyla) se gaseste in China, in Taiwan, Burma. Lungimea totala (adaugand si coada destul de scurta) este de cca. 1,3 m. Este un animal care fuge si se catara usor. Printre solzi stau peri teposi, izolati.
Prin numarul (mai mare sau mai mic) al solzilor si, in primul rand, prin faptul ca solzii partilor laterale ale corpului si membrelor posterioare au o structura carnoasa, se deosebesc alte doua specii asiatice: pangolinul malaiez (Manis paramanis javanica) in India de Nord si Indonezia, si Manis Crassicaudata, un catarator foarte bun in Himalaya si sudul Chinei. Un loc gol pe coada indica folosirea ei drept coada cu rol de a apuca.
Cel malaezian prefera zonele impadurite si zonele cu plantatii (arbore de cauciuc, palmieri), petrecandu-si majoritatea timpului in copac, sau in cautare de hrana. Are gheare puternice, cu care sapa in soluri cu usurinta, in musuroaiele de furnici si tremite. Principalii sai dusmani, sunt leopardul si tigrul.
Femela face in fiecare an un pui sau cel mult doi, pe care ii ingrijeste timp de trei luni. Traiesc uneori in perechi, dar mai mult solitar, fiind animale singuratice si timide. Cand sunt in pericol, se ruleaza, corpul lor ia forma sferica, ca o minge. Aceste animale sunt vanate pentru solzi, pielea lor (folosita pentru pantofi) si pentru carne (preferata de populatia indigena).
In Africa se gasesc doua specii greoaie, pangolinul urias (este cea mai mare specie de pangolin) din vestul Africii (Manis gigantea) si pangolinul de stepa din sudul Africii (Manis temmincki). Acesta din urma, are o coada lata, mai mult sau mai putin tocita si rotunjita la varf. Masculii maturi ajung la o lungime de cca. 80 cm (din care coada are 30 cm).
Pangolinul urias prefera zonele cu padure tropicala, sau savana (este foarte raspandit in Kenya, Tanzania, si in Uganda), in zonele cu musuroaie de furnici si termite si cu apa in apropiere. Nu este raspandit la altitudini mari. S-au intalnit specii de 33 kg si o lungime de 1,4 m. Femelele sunt mai mici decat masculii, cea mai mare femela gasita, avea 1,2 m. Caracteristicile principale ale acestei specii sunt: are o coada lunga si destul de groasa, gheare puternice si mari la membrele anterioare, si botul lung.
Are simtul mirosului foarte dezvoltat. Nu are dinti, mananca furnici si termite (pe care le prinde cu limba sa lipicioasa, si lunga de pana la 16 cm), de aceea distruge musuroaiele si cuiburile acestora, sprijinindu-se de acestea cu intreaga greutate (coada si corpul). Femela face pui in lunile septembrie-octombrie. Puii, initial cantaresc cca. 500 g, au solzi foarte mici si moi (care se dezvolta si se intaresc in timp), ochii deschisi, vad, dar nu au stabilitate pe picioare.
Atat pangolinul cu coada lunga (Manis longicaudata) cat si pangolinul cu trei creste (Manis tricuspis) au o coada lunga, cu o pata tactila golasa, la capat. Traiesc amandoi pe copaci, in vestul Africii. Primul ajunge la 1-1,3 m lungime, dintre care doua treimi revin cozii. Cu exceptia partilor externe de jos ale picioarelor anterioare, solzii acopera toata partea superioara si laterala a trunchiului, coada, si partea de dedesubt. Partile fara solzi au peri teposi. Fata si gatul sunt complet golase.
Traficul ilegal și impactul asupra populației de pangolini
Pangolinul este considerat cel mai traficat mamifer din lume, din cauza cererii mari pentru solzii și carnea sa, care sunt utilizate în medicina tradițională asiatică. Solzii de pangolin sunt compuși din cheratină, aceeași substanță care se găsește în unghiile și părul uman, însă miturile despre proprietățile medicinale ale solzilor au dus la exploatarea masivă a acestor animale. În unele regiuni, populațiile de pangolini au scăzut dramatic, punând specia în pericol de extincție.
Pentru a combate traficul ilegal, multe țări au introdus măsuri stricte de protecție a pangolinului, iar organizațiile internaționale de conservare lucrează pentru a educa publicul cu privire la importanța protejării acestor animale unice. Cu toate acestea, pangolinul rămâne o specie extrem de vulnerabilă, iar eforturile de conservare trebuie intensificate pentru a preveni dispariția sa.
