Paratrasnetul - protectie impotriva fulgerelorParatrasnetul, in timp, s-a dovedit a fi o inventie minunata, daca avem in vedere faptul ca statisticile arata o realitate ingrijoratoare – in fiecare moment, in lume, au loc intre 200 si 5000 de furtuni, la fiecare secunda se produc in jur de 100 de descarcari electrice (fulgere, tunete), cu o putere de 10-20 de milioane de volti, dintre care o treime ating pamantul, circa 20 de persoane, anual, mor din pricina acestor fenomene, iar cele care supravietuiesc se confrunta cu probleme cardiace sau neurologice. Daca adaugam la acestea, incendiile, distrugerea unor aparate electrice, animalele ucise, vom constata ca pagubele sunt uriase.

Inca de la inceputurile omenirii, trasnetul – uriasa descarcare electrica, insotita de o lumina intensa si de un zgomot puternic – a fost asociat cu manifestarea fortei sau a  furiei zeilor, de aceea, intotdeauna, a provocat frica si, in mod justificat, un sentiment de neputinta. Hindusii considerau trasnetul ca intruchipare a zeului Vishnu, in India si in Tibet era reprezentarea zeului Indra, la celti, a zeului Taranis (tunet), la amerindieni insemna « Cuvantul scris » al lui Dumnezeu, la greci si la romani era decriptat ca simbolul dublei puteri, creatoare si distructiva, in acelasi timp. Vergilius, poetul latin, in operele sale, il descrie ca pe o lance inflacarata, formata din dousprezece raze, trei de ploaie, trei de foc, trei de grindina si trei de vant, reunind totalitatea lumii materiale si spirituale. La incasi, deveneau « prezicatori » numai cei atinsi de trasnet, iar locul in care cadea « puterea din cer » era considerat sacru. La foarte multe popoare, trupurile animalelor salbatice lovite de trasnet (ca si cele ale oamenilor) se depuneau in anumite zone ale padurii, pentru ca zeul tunetului sa vina si sa le ia sufletul. Pentru marinarii din spatiul european, pana in secolele al XV-lea – al XVI-lea, trasnetul era “focul” patronului lor spiritual, Sfantul Elmo (Sfantul Deziderius), cel care, inainte de canonizare, s-a numit  Erasmus din Antiohia, martir al bisericii catolice.Fulgere

Abia in secolul al XVIII-lea au inceput sa fie depasite, intr-o oarecare masura, credintele si superstitiile, mai multi invatati, printre care abatele Jean Antoine Nollet, un fizician de exceptie, germanul Johaan Heinrich Winckler, rector al Universitatii din Leipzig, incercand sa gaseasca similitudini intre tunet, fulger si scanteia electrica. Dar, cum s-a intamplat adeseori in istoria inventicii, realizarea unui mecanism care sa intercepteze fulgerul si sa il conduca spre pamant, fara niciun pericol, a devenit posibila gratie hazardului.

Savantul american Benjamin Franklin, foarte cunoscut si ca om politic (este unul dintre semnatarii Declaratiei de Independenta si al Constitutiei Statelor Unite ale Americii), este inventatorul paratrasnetului. In 1752, in timpul unei furtuni, din intamplare, era foarte preocupat sa inalte un zmeu, moment in care o scanteie de fulger l-a atins, fiind condusa spre pamant de sfoara zmeului. A simtit, astfel, pe propria piele, ca fulgerul este un fenomen electric si, cum era si un fizician remarcabil, care facuse nenumarate experimente in domeniul electricitatii, stia ca obiectele incarcate electric se pot descarca printr-un conductor ascutit. La 1 septembrie, acelasi an, Franklin a instalat, pe casa sa din Philadelphia, o sarma de fier, cu varful de otel, pe care a inaltat-o pana la 1,82 metri deasupra acoperisului, ingropand celalalt capat la 1,52 metri adancime, in pamant. Fusese conceput, practic, primul paratrasnet. In 1753, independent de experimentul lui Franklin, fizicianul francez Jacques de Romas ajunge la aceleasi concluzii, tot cu ajutorul unui zmeu, ancorat cu o sarma de cupru, infasurata in jurul sforii zmeului.Paratrasnet pe Turnul Eiffel

Asadar, principiul de functionare a unui paratrasnet este destul de simplu, in sensul ca fulgerul cauta, intotdeauna, drumul cel mai direct spre pamant, lovind cladirile inalte sau, in cazul in care este instalat un paratrasnet, varful acestuia, care trebuie sa se afle mult deasupra acoperisului. Curentul electric este condus, prin intermediul unui cablu sau al unei fasii groase de arama, spre un disc de cupru care este ingropat la contactul cu panza de apa freatica. O astfel de instalatie trebuie sa reziste unui curent de pana la 200 000 de amperi, cat poate fi puterea electrica a fulgerului.

Foarte repede, paratrasnetul s-a bucurat de o deosebita atentie, tocmai pentru ca era simplu de instalat si oferea protectie impotriva pagubelor produse de trasnet. Pana si Biserica, desi un timp s-a opus acestei « ofense » aduse minunilor divine, a sfarsit prin a recunoaste importanta paratrasnetului, pentru clopotnitele sale inalte, adesea amenintate de fulger. Documentele timpului consemneaza faptul ca regele Angliei, George al III-lea, intr-atat il detesta pe Franklin, in calitatea lui de om politic si de semnatar al Declaratiei de Independenta, incat a cerut ca paratrasnetele instalate pe Palatul regal sa nu semene cu ale lui Franklin, de aceea s-au folosit unele care aveau capetele rotunjite (nu ascutite). Paradoxul este ca, mult mai tarziu, la sfarsitul secolului al XX-lea, s-a demonstrat ca aceasta forma este mult mai eficienta.

In 1880, fizicianul belgian Louis Melsen a conceput un alt mod de a proteja cladirile de trasnet, acoperindu-le cu fire metalice, cu un capat legat in diverse puncte ale acoperisului, si cu celalalt ingropat, un fel de “cusca a lui Faraday”.Paratrasnet

De altfel, in prezent, exista trei mari tipuri de paratrasnet: modelul « Franklin », cu un singur varf, conectat, prin cablu, la pamant, paratrasnet cu dispozitiv de amorsare (tip PDA), a carui principala caracteristica este aceea ca genereaza un canal de conductivitate ridicata, « atragand » trasnetul si conducandu-l in pamant, si paratrasnet care functioneaza dupa principiul « custii lui Faraday », cu mai multe puncte (varfuri), dispuse in diverse locuri ale acoperisului, cu cablurile conductoare interconectate. Modelul « Franklin » este cel mai putin sigur, pentru ca nimic nu poate garanta ca trasnetul va cadea chiar in acel loc, iar experienta a aratat ca se poate intampla ca fulgerul sa loveasca in apropiere.

In pofida faptului ca un paratrasnet protejeaza constructia pe care este amplasat, pentru om este periculos sa stea in apropierea acestuia, pentru ca fulgerul face « salturi » si se poate transmite, partial, si prin corpul uman. Este si motivul pentru care cablurile de electricitate, de telefon, conductele de apa sau de gaz, burlanele pentru scurgerea apei de ploaie, antenele, aparatele electrice trebuie conectate la pamant. Chiar si in aceste conditii, o locuinta nu este total protejata impotriva trasnetelor, de aceea fiind necesar ca, in timpul furtunii, aparatele electrice, telefoanele, antenele TV, obiectele metalice sa nu fie atinse. De asemenea, pentru ca un trasnet poate sa atinga si liniile de curent, generand supratensiuni de voltaj, dozele electrice trebuie sa aiba protectie de supratensiune. In afara casei, cea mai buna protectie in timp de furtuna, pentru om, este asigurata de ceva similar « custii lui Faraday », de exemplu, interiorul unui automobil.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.