Din cele mai vechi timpuri, pasarea flamingo este admirata pentru aspectul ei delicat si frumos. Exista multe sculpturi in piatra infatisand aceasta pasare cu gat lung, imaginea ei regasindu-se chiar si in hieroglifele egiptene.
Flamingo sunt păsări emblematice, cunoscute pentru penajul lor roz intens și pentru ritualurile complexe de cuibărit. Aceste păsări grațioase trăiesc în colonii mari, în zone precum Valea Marelui Rift din Africa, dar și în America de Sud, Antile și Asia.
Caracteristicile și adaptările unice ale păsărilor flamingo
Cu picioarele lor lungi și ciocurile adaptate pentru filtrarea hranei din apa alcalină, flamingii s-au adaptat perfect la medii uneori extrem de ostile. De-a lungul istoriei, aceste păsări au fost admirate și venerate, fiind simboluri ale frumuseții și ale armoniei în multe culturi.
Datorita aspectului ei delicat, egiptenii aveau o mare admiratie fata de ea si o venerau, considerand-o intruchiparea zeului Ra. Gatul arcuit si subtire si picioarele lungi si fine au fost reprezentate chiar si in picturile rupestre primitive Dupa cat se pare, flamingoul roz din Valea Marelui Rift, din Africa, este cea mai incantatoare pasare de pe planeta.
In zilele noastre, exista patru specii de flamingo. Ele traiesc in Africa, America de Sud, Antile, Eurasia si India. Flamingoul pitic este cea mai mica dintre toate si are un penaj superb de un roz intens, iar picioarele de un rosu-aprins. Flamingoul rosu este de doua ori mai mare decat flamingoul pitic, avand o inaltime de 140 cm. Toate pasarile flamingo au o trasatura comuna: un cioc usor curbat de la mijloc in jos, a carui forma te impresioneaza placut.
In Valea Marelui Rift isi au habitatul patru milioane de pasari flamingo. Numarul de pasari flamingo care populeaza Valea Riftului traiesc pe malul mai multor lacuri alcaline, care sunt cu adevarat unice. Din punct de vedere chimic, apa din aceste lacuri este atat de bogata in carbonati de sodiu, incat la atingere pare uleioasa si arde usor pielea.
Speciile de flamingo și distribuția lor geografică
În prezent, sunt recunoscute șase specii de flamingo: flamingoul roz (Phoenicopterus roseus), flamingoul chilian (Phoenicopterus chilensis), flamingoul andin (Phoenicoparrus andinus), flamingoul de James (Phoenicoparrus jamesi), flamingoul american (Phoenicopterus ruber) și flamingoul pitic (Phoenicoparrus minor).
Dintre acestea, flamingoul roz este cel mai răspândit, trăind în regiunile din Africa, sudul Europei și Asia. Fiecare specie este adaptată la condiții specifice de habitat, iar diferențele de mărime și nuanțele de roz sunt influențate de alimentație și de condițiile de mediu.
Cand isi ia zborul, pasarea da din aripi plina de gratie alergand pe deasupra apei, iar cu ajutorul picioarelor ei agile isi ia avant spre inaltul cerului. Temperaturile din zona lacurilor alcaline ale riftului pot ajunge pana la 65 de grade celsius. Apele gazoase emana in atmosfera incalzita un puternic miros de sulf si de saramura. Sarurile si compusii alcalini din apa sunt in concentratie atat de mare incat se cristalizeaza si se depun de-a lungul tarmului sub forma de cruste albe.
Putine vietati pot trai in aceaste conditii extrem de vitrege. Este uimitor cum o creatura atat de delicata ca flamingoul poate trai intr-un mediu atat de ostil si in conditii atat de aspre. Picioarele ei lungi si subtiri rezista in apele caustice. De asemenea, datorita labelor palmate, ea nu se scufunda in malul moale.
Flamingoul pitic supravietuieste in acest mediu neospitalier datorita unui echipament unic cu care este inzestrat. Ciocul lui este prevazut cu lamele cu ajutorul carora aspira si strecoara microorganismele ce se gasesc in concentratie mare in stratul de 5–7 cm de la suprafata apei.
Pasarile fac intruna plecaciuni si danseaza, deschizandu-si larg aripile si dezvaluindu-si rosul aprins al penelor. Se dau in spectacol cu frumusetea culorilor lor vii, alearga pe deasupra apei si-si iau zborul, pentru ca apoi sa aterizeze din nou si sa repete ritualul. Cardurile de flamingi sunt atat de compacte, incat pasarile din centru nu-si pot lua zborul inaintea celor de pe margine. Zgomotul produs de cardurile de flamingo este pur si simplu asurzitor.
Ritualuri de cuibărit și creșterea puilor la flamingo
In stoluri mari de forma unui V, flamingii zboara sute de kilometri pana la destinatie: un alt lac alcalin ideal pentru cuibarit si pentru cresterea puilor. Este interesant ca acesti flamingi migreaza simultan cu cei de pe celelalte lacuri alcaline din Valea Riftului.
Flamingii prefera sa-si construiasca cuibul pe lacuri izolate si inaccesibile. Colonia nu suporta oaspetii nepoftiti, izolarea fiind esentiala in perioada cuibaritului. Daca sunt deranjati, parintii si-ar putea abandona ouale, fara sa se mai intoarca vreodata la ele.
Habitatul extrem al flamingilor și cum reușesc să supraviețuiască
Cand colonia se pregateste de cuibarit, se face mare agitatie. Plini de entuziasm, parintii flamingo incep sa construiasca cuibul. Incovoindu-si gaturile lungi, ei scormonesc dupa mal, gainat si pene ca sa ridice o movila inalta cam de 40 cm, de forma unui trunchi de con. In varful ei se afla o mica adancitura pentru ca singurul ou pe care-l depune mama sa fie ocrotit de apele alcaline, putin adanci. Nu dupa mult timp incep sa iasa sute de pui. Parintii flamingo zboara incoace si incolo in cautare de hrana pentru puii infometati.
Cand puii sunt destul de mari, parintii ii parasesc dintr-odata si zboara in alta parte a lacului, unde apele sunt mai bogate in alge. Aici, departe de strigatele puilor infometati, ei se pot hrani refacandu-si fortele. Cativa adulti ramasi aduna toti puii intr-un grup.
Sub stricta supraveghere a acestor ingrijitori, puii zgomotosi sunt adunati in grupuri mari peste suprafetele acoperite de cruste de sare pana cand isi reintalnesc parintii. Este uluitor ca, in toata aceasta multime, parintii reusesc sa-si gaseasca puiul si apoi continua sa-l ingrijeasca.
Puii sunt greoi si nu prea seamana cu incantatorii lor parinti. Picioarele si gatul le sunt scurte, ciocul, drept, iar penele, complet albe. Vor trece doi sau trei ani pana cand puii lipsiti de gratie vor deveni flamingi cu pene de foc. Apoi isi vor gasi un partener si se vor alatura cardurilor roz care dau atata frumusete lacurilor alcaline din zona Vaii Riftului.
Importanța ecologică a flamingilor în habitatele lor
Flamingii joacă un rol esențial în ecosistemele lacurilor alcaline și ale lagunelor în care trăiesc. Prin comportamentul lor de hrănire, ei contribuie la controlul populațiilor de alge și microorganisme, menținând echilibrul ecologic al acestor ape. Ciocurile lor specializate le permit să filtreze din apă plancton, crustacee mici și alge, care le oferă pigmenții carotenoizi responsabili de nuanța roz a penajului.
În plus, coloniile de flamingi atrag alte specii de păsări, contribuind la biodiversitatea zonelor în care se stabilesc. Prezența lor este un indicator al sănătății ecosistemelor, iar scăderea numărului de flamingi poate semnala dezechilibre ecologice, cum ar fi poluarea apei sau scăderea nivelului lacurilor. Conservarea acestor păsări nu este importantă doar pentru frumusețea lor, ci și pentru stabilitatea întregii rețele ecologice din regiunile în care trăiesc.
