Pasarea Phoenix este cunoscuta sub diferite forme si sub diferite nume, din Orientul Mijlociu si Asia indepartata, pana la Marea Mediterana si Europa. Numele Phoenix este posibil sa provina din cuvantul din limba greaca “phoinix”, si poate avea legatura si cu un alt cuvant, “phoinos”, care inseamna rosu ca sangele. Desi era o pasare enorma, aceasta avea anumite caracteristici imprumutate de la vultur, fazan si paun.

Cea mai timpurie referinta la greci despre pasarea Phoenix a fost facuta de Hesiod in secolul VIII i.Hr. Alti scriitori greci sau romani ca Tacit, Ovidiu, Pliniu cel Batran si Herodot s-au referit la aceasta creatura ca la o pasare araba sau egipteana. Se spunea despre aceasta ca era o creatura foarte blanda si ca lacrimile sale erau tamaie, iar sangele sau era balsam.

Exista doua insemnari scrise despre intalnirea cu aceasta creatura. Una dintre ele ii apartine lui Pliniu cel batran, care a vazut o pasare Phoenix expusa in Forumul Roman pe timpul Imparatului Claudiu, iar cealalta ii apartine lui Clemont in primul secol dupa Hristos.

Pasarea Phoenix era descrisa ca fiind o pasare gratioasa, cu penaj stralucitor si un mot de pene distinctive pe spatele capului. Exista cel putin trei descrieri diferite ale coloritului penajului pasarii Phoenix. Una dintre ele spune ca pieptul, capul si spatele aveau culoarea rosie sau rosu-auriu, ochii de culoarea albastra, iar aripile sunt multicolore, in timp ce picioarele au o nuanta de mov. Alta descriere spune ca pasarea avea corpul de culoare mov, cu spatele si aripile negre, capul auriu si o coada lunga de culoare roz cu azur. In a treia descriere aceasta este de culoare purpurie, cu gatul si capul aurii. Este posibil ca aceste trei descrieri diferite ale pasarii Phoenix sa o reprezinte pe aceasta in diferite stadii ale vietii.

Conform traditiei, pasarea Phoenix se hranea numai cu aer, neranind alta vietate. Aceasta traia o viata solitara, intr-un tinut indepartat si venea in zone locuite de oameni numai cand era pe moarte. Durata de viata a pasarii Phoenix difera de la sursa la sursa, majoritatea insa credeau ca traieste 1000 de ani.

Cand pasarea simtea ca i-a venit timpul sa moara, zbura in Arabia unde aduna smirna, laudanum, mir de nard si cassia. Aceasta zbura spre Fenicia carand toate cele adunate pe aripi. Odata ajunsa in Fenicia, alegea cel mai inalt palmier si isi construia un cuib din plantele si esentele aduse. La urmatorul rasarit de soare, pasarea statea cu fata indreptata spre soare si incepea sa cante. Caldura soarelui aprindea foc in cuib, iar pasarea ardea in propriul rug funerar.

Dupa noua zile, in acelasi cuib rasarea o pasare Phoenix tanara, in locul celei care murise. Cateva zile mai tarziu, cand devenea indeajuns de puternica incat sa poata zbura, tanara pasare lua cenusa parintelui sau si o ducea la templul lui Heliopolis. Unii scriitori antici au relatat ca pasarea nu se ridica din cenusa imediat, ci sta trei zile intr-un fel de cocon, inainte sa se transforme in glorioasa pasare Phoenix. Pasarea Phoenix nu murea niciodata definitiv, legenda spune ca aceasta a existat inca de la crearea Universului si ca stie secretele vietii si ale reincarnarii, pe care nici zeii nu le cunosc.

O pasare similara pasarii Phoenix era Bennu, o pasare care seamana cu un starc. Bennu se nastea intr-un cuib tot din plante si esente, intr-un sicomor. Aceasta, de asemenea, isi construia propriul rug funerar, unde murea. Primul sau zbor dupa ce reinvia, era acompaniat de mii de pasari obisnuite. De fapt, “Bennu” in limba egipteana si “Phoenix” in limba greaca inseamna acelasi lucru si anume “curmal”. Pasarea Bennu era sacra pentru Osiris si Ra si reprezenta un simbol al Soarelui si resurectiei. De asemenea, aceasta reprezenta si Luceafarul de dimineata. Phoenixul era numit “Stapanul jubileelor” si era considerat a fi spiritul zeului Ra. In Heliopolis, Bennu se spunea ca traieste in obelisc sau in salcia sacra.

Regina Elisabeta I avea pasarea Phoenix gravata pe medaliile sale, iar Maria, Regina Scotiei, folosea si ea emblema pasarii Phoenix. In arta mesopotamiana, aceasta pasare a fost reprezentata prin simbolul discului solar cu aripi si coarne. Basoreliefurile antice arata ca acest disc era reprezentat uneori ca avand picioare, coada si gheare de pasare, ca de exemplu discul inaripat de pe un basorelief din Persepolis.

Alchimistii au folosit Phoenixul pentru a simboliza culoarea rosie si sfarsitul plin de succes al unui proces, in timp ce hermetistii foloseau phoenixul ca simbol al transmutatiilor in alchimie. Cuvantul “Phoenix” era folosit, de asemenea, pentru a identifica una din formulele alchimice secrete. Misterele Antice au folosit simbolul pasarii Phoenix pentru a simboliza imortalitatea sufletului uman si adevarurile minunate ale filosofiei ezoterice, dezvaluite numai prin initieri speciale. In unele scoli ale Misterelor Antice, initiatii erau numit Phoenicsi, sau cei care “se nascusera din nou”.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ