Acvila aurie (Aquila chrysaetos) este una dintre cele mai impresionante păsări de pradă din lume, fiind deosebită atât prin forța și agilitatea sa, cât și prin simbolistica profundă care i-a fost asociată de-a lungul secolelor.
Habitatul și distribuția geografică
Întâlnită în habitate montane din întreaga emisferă nordică, inclusiv în munții Carpați din România, această specie se remarcă prin dimensiuni impozante și abilități de vânătoare extraordinare. Protejată prin lege, acvila aurie continuă să fascineze observatorii de păsări și să reprezinte un simbol al puterii și nobleței în numeroase culturi.
Acvila aurie (Aquila chrysaetos) este o pasare remarcabila, unul dintre cei mai mari vulturi din emisfera nordica. Este raspandita in Africa de Nord, Asia si America de Nord. Face parte din ordinul Falconiformes si familia Accipritidae.
Caracteristicile fizice ale acvilei aurii
Acest vultur poate ajunge la lungimea de 75-90 cm, greutatea de 3-6 kg si deschiderea aripilor de 2,3 m. Face parte din categoria acvilelor incaltate, deoarece are picioarele imbracate in fulgi, fara piele solzoasa ca la alte specii de acvile. Ghearele de la picioare sunt bine dezvoltate, iar ciocul este puternic si incovoiat.
Penajul este de obicei maro-inchis, cu nuante galbene-ruginii sau aurii pe crestet si cap. Exemplarele batrane se deosebesc prin culoarea rosie-ruginie a penajului. Coloritul femelei se aseamana cu cel al masculului.
In tara noastra, acvila aurie este o specie destul de rara si este pusa sub protectia legilor de ocrotire a naturii. Numarul acvilelor a scazut deoarece au fost vanate foarte multi ani pentru ca atacau iezii de capre negre si de caprioare. Aceasta pasare populeaza Muntii Carpati, varfurile stancoase inalte.
Isi istaleaza cuibul pe copacii foarte inalti (stejari, pini) sau in crapaturile unor pereti stancosi cu totul inaccesibili. Deseori cuibul este folosit mai multi ani la rand, in unele cazuri si de mai multe exemplare, care se schimba intre ele, iar in timp cuibul devine mai spatios, ajunge la un diametru de aproximativ 2 m.
Ciclul de viață și comportamentul de vânătoare
In perioada de imperechere femela depune un ou, in cazuri mai rare ponta este alcatuita din doua sau trei oua. La clocirea oualor si la hranirea puilor contribuie ambii parinti. De regula, masculul procura hrana, iar femelele o faramiteaza si o imparte puilor. Dupa ce le-a crescut penajul, puii sunt hraniti in continuare de parinti inca o perioada de cateva luni.
In primul an mortalitatea puilor este destul de ridicata, deoarece la aceasta specie au loc lupte intre pui (cand sunt doi sau trei), iar cei mai tineri sau mai slabi sunt de obicei ucisi de cel mai puternic. Dupa patru sau cinci ani, puii ajung la maturitate.
Prada acvilei consta din mamifere de talie mijlocie: vulpi, iepuri de vizuina, veverite, potarnichi de munte, cocosi, broaste testoase, pisici, lupi, mistreti, marmote, starvuri. Ocazional vaneaza vitei si oi asupra carora se arunca de la mica inaltime. Pasarile sunt de cele mai multe ori vanate pe sol. Deseori femela si masculul vaneaza impreuna si apoi se infrupta amandoi din victima.
Acvila aurie se inalta foarte usor in vazduh, datorita penelor de zbor canelate, larg deschise, care ajuta la ascensiune. Obisnuieste sa se ridice la inaltimi considerabile falfaind destul de putin din aripi, pentru a observa terenul in cautarea hranei.
Datorita fortei si marimii ei, acvila aurie este din cele mai vechi timpuri un simbol de putere si valoare.
- Este simbolul lui Zeus in mitologia romana si greaca.
- In Roma a devenit acvila bicefala (un cap era simbolul noului imperiu al Constantinopolului, iar altul reprezenta vechiul imperiu de apus).
- Cu mult timp in urma a devenit simbolul Sfantului Ioan in biserica catolica. Acvila Sfantului Ioan apare pe scutul de arme spaniol.
- Vulturul monocefal devenise emblema a Primului Imperiului Francez.
- Acvila a fost emblema si in timpul cruciadelor din vremea sultanului Saladin, in Irak si Egipt.
- De asemenea, a fost emblema unor case nobiliare din Evul Mediu, ea aparea pe scutul de arme a unor familii de nobili.
- Acvila apare pe steagul national al Mexicului, devorand un sarpe.
Ecologia și rolul acvilei aurii în ecosistem
Acvila aurie joacă un rol esențial în ecosistemul montan, contribuind la menținerea echilibrului natural prin controlul populațiilor de mamifere și păsări mici. Întrucât se hrănește în principal cu animale de talie mică și medie, precum iepuri, vulpi și marmote, această specie previne suprapopularea și răspândirea bolilor printre speciile pe care le vânează.
Acvila aurie acționează și ca necrofag, hrănindu-se ocazional cu animale moarte, contribuind astfel la curățarea habitatului său natural. În zonele unde prada este mai greu de găsit, această pasăre colaborează deseori cu partenerul său de vânătoare, o trăsătură rar întâlnită la alte specii de acvile și care evidențiază complexitatea comportamentală a acestei specii.
