Pitpalacul (Coturnix coturnix) este o pasare de vanat cunoscuta si sub numele de prepelita care sta in majoritatea timpului ascunsa in vegetatia inalta si isi tradeaza prezenta doar prin cantecul masculului ,,huit-uit-uit”. Aceasta pasare traieste in Europa, Africa, Asia si Madagascar. Deseori arealul ei se intinde din Insulele Oceanului Atlantic peste Eurasia, Japonia, China si Coreea.
La noi in tara pitpalacul vine in luna aprilie si pleaca in luna septembrie, poate fi vazut pana la limita de jos a Muntilor Carpati. Este o pasare migratoare care zboara regulat pana la limita nordica a Africii tropicale, face un efort imens ca sa strabata Marea Mediterana noaptea, intotdeauna alcatuind carduri mari, formate din sute de exemplare.
La varsta adulta pitpalacul are lungimea corpului de 18 cm si greutatea de 70-150 g. Penajul este similar la mascul si femela, din acest punct de vedere nu exista un dimorfism sexual la aceasta specie. Pe partea ventrala a corpului penajul este deschis in nuante de culori ocru si gri-pal, iar pe partea dorsala mai inchis, cu dungi negre, bej si galbene-maronii pe partile laterale si aripi.
Ca aspect general pitpalacul se aseamana cu un sturz, are aceleasi obiceiuri si mod de viata, este sprinten, alearga foarte rapid, sapa incontinuu cu ghearele in cautarea hranei, aruncand pamantul in spate, il grebleaza cu atentie pentru a gasi viermisori si gandacei, iar de multe ori are placerea sa se scalde in praf si sa-si scuture apoi puternic penele.
Cand zboara, isi flutura rapid aripile, inainte de aterizare aluneca usor, iar cand simte pericolul planeaza foarte aproape de pamant si se ascunde in ierburile inalte.
In perioada de imperechere masculul si femela emit sunete caracteristice de chemare si localizare, ramanand in continuare ascunse de ochii privitorului. Intotdeauna noaptea raman in grupuri restranse si dorm, iar ziua sunt active, mereu in cautare de seminte de ierburi variate, frunze, nevertebrate mici, moluste, legume, insecte si fructe mici.
La aceasta specie masculul nu contribuie deloc la clocit. Cuibul este amenajat intr-o adancitura mica in pamant in ierburile si tufisurile inalte de stepa, in lunci si preerii. Acesta este intotdeauna captusit cu tulpine de plante uscate si fire de iarba sau paie. Femela depune chiar de doua ori pe an 8-15 oua mici de culoare ocru-maslinie cu pete maronii, pe care le incubeaza singura o perioada de 15-20 zile.
Dupa eclozarea oualor apar puii care cresc destul de repede, dupa 11 zile incep sa cante, dupa 19 zile au corpul acoperit cu un strat fin de pene, iar dupa 5 saptamani au penajul la fel ca al adultilor. Pitpalacul este vanat atat de om dar si de animalele si pasarile de prada, cei mai mari dusmani ai sai sunt uliul, soimul mic sau vanturelul, dihorul, nevastuica, vulpea.
Pitpalacul face parte din ordinul Galliformes, familia Phasianidae, este o specie comuna in tara noastra, nu este in pericol de disparitie. In Asia Centrala localnicii considera pitpalacul ca fiind aducator de bogatie si prosperitate in casa in care este crescut ca pasare domestica.
 este o pasare de vanat cunoscuta si sub numele de prepelita care sta in majoritatea timpului ascunsa in vegetatia inalta si isi tradeaza prezenta doar prin cantecul masculului ,,huit-uit-uit”.){kind=link}