In padurile din nordul Americii de Sud traieste o specie de pasari – Psophie crepitans – numita trompetarul din cauza glasului sau caracteristic.
Cu un glas distinctiv asemănător unei trompete, această pasăre sociabilă trăiește în grupuri și este adaptată la viața de sol, având aripi scurte care îi limitează capacitatea de zbor.
Caracteristicile fizice și penajul trompetarului
Aceasta pasare de numai 50 cm si aproximativ 1-1,5 kg are un aspect compact si un profil ghebos, de parca ar avea o cocoasa. Penajul masculului este asemanator cu al femelei. Comparativ cu dimensiunea corpului, capul acestei pasari este destul de mic, iar coada foarte scurta. Are ciocul lung, putin curbat in jos si ascutit la varf, de culoare galbena sau gri.
Penajul este predominant negru, pe spate si pe aripi coloritul este gri sau ocru. Pe gat si in zona pieptului penele sunt mai scurte, putin incretite si au reflexii albastre-verzui. Picioarele sunt puternice si lungi, de culoare gri-inchisa, cu cate trei degete robuste indreptate inainte si prevazute cu gheare tari.
Gatul este lung si in majoritatea timpului tinut in forma literei S. Aripile sunt puternice insa destul de scurte si rotunjite fapt ce face ca forta lor de zbor sa fie redusa, sa stea mai mult pe sol, chiar si cuiburile sa si le faca la inaltimi mici, in scorburi sau la bifurcarea crengilor.
Habitatul și preferințele de mediu
Aceste pasari nemigratoare traiesc la marginea padurilor, in grupuri mici de 6-8 exemplare, cautandu-si hrana impreuna sau inoptand una langa alta. Cand se simt amenintate zboara, tinand gatul intins, iar cand se deplaseaza pe sol au o miscare din cap la fiecare pas. Hrana lor consta in principal din fructele care cad din copaci, dar si din boabe si seminte, mici vertebrate si nevertebrate.
Indiferent in ce scop – pentru a semnala un pericol, pentru a-si striga partenara, pentru a-si marca teritoriul, sau a-si ameninta intrusul – aceste pasari folosesc diferite sunete, unele ca de trompeta. Principalii dusmani ai acestor pasari sunt: pisicile salbatice, serpii si pasarile de prada. Multe dintre ele sunt atacate noaptea deoarece obisnuiesc sa doarma la inaltimi destul de mici de numai 2-3 m.
Comportamentul social și vocalizările trompetarului
In perioada de imperechere femela depune 2-4 oua, cate unul la doua zile. Abia dupa ce ultimul ou a fost depus in cuib incepe perioada de clocire. Majoritatea timpului ouale sunt clocite de femela, doar o perioada scurta de timp ajuta si masculul, cat aceasta isi cauta hrana. Dupa o perioada de o luna ouale eclozeaza si apar puii care imediat incep sa cerseasca hrana.
La inceput puii sunt acoperiti cu puf de culoare rosie-maronie cu dungi negre pe spate. La scurt timp, dupa aproximativ 10 zile puii au deja corpul acoperit cu pene ca si adultii si incep sa faca zboruri scurte. Doar 3 saptamani puii sunt hraniti de parinti si ceilalti membri ai grupului, apoi la o luna ei sunt capabili sa-si caute hrana singuri. Dupa un an puii incep sa formeze grupuri separate.
Sunt pasari sociabile, care pot fi usor domesticite. Uneori sunt tinute in deplina libertate pe langa locuinte, ca paznici ai altor pasari de curte.
Trompetarul face parte din ordinul Gruiformes si familia Psophiidae. Nu este o specie pe cale de disparitie.
Rolul ecologic și interacțiunea cu alte specii
Trompetarul (Psophia crepitans) joacă un rol important în ecosistemul său natural, fiind o verigă în lanțul trofic al pădurilor tropicale. Prin consumul de fructe și semințe, contribuie la dispersarea semințelor în habitat, favorizând regenerarea vegetației.
În același timp, trompetarul este pradă pentru diverse animale, printre care pisici sălbatice, șerpi și păsări de pradă, jucând astfel un rol important în menținerea echilibrului ecosistemului. Interacțiunea sa cu alte specii din pădure include atât relații de competiție pentru hrană, cât și cooperare, prin semnalizarea pericolelor care pot afecta și alte păsări.
Video – Trompetarul (Psophia crepitans):
