Perseidele 2024 vor oferi cel mai frumos spectacol nocturn de peste an – o ploaie de stele căzătoare, care se va arăta privirii noastre, în maxima ei strălucire, în nopţile de 11- 13 august.
Este un curent anual de meteori, adică un fenomen astronomic în care particule din spațiu intră în atmosfera Pământului și ard, creând dâre luminoase pe cerul nopții. Perseidele apar în fiecare an între 17 iulie și 24 august, cu un maximum de activitate la mijlocul lunii august.
Perseidele si cometa Swift-Tuttle
Perseidele sunt asociate cu cometa Swift-Tuttle, care lasă în urma sa un nor de particule atunci când trece prin apropierea Soarelui. Aceste particule, când Pământul străbate acest nor, în timpul orbitei sale anuale, intră în atmosferă la viteze mari și se aprind datorită frecării cu aerul, devenind vizibile când se află la aproximativ 100 de kilometri înălţime faţă de Pământ, rezultând ceea ce vedem noi ca „stele căzătoare” sau meteori.
Cea mai mare parte a prafului de cometă are o vechime de aproape o mie de ani, alte particule provin de la trecerea Cometei Swift –Tuttle în 1862, când a şi fost descoperită de către cel care i-a dat numele – Lewis Swift – un astronom american, care a descoperit 13 comete şi a fost unul dintre puţinii oameni care au fost martori la două dintre aparițiile Cometei Halley. Independent, cometa a fost descoperită, în acelaşi an, şi de către astronomul Horace Parnell Tuttle.
Pentru că, la vremea aceea, cometa a fost percepută ca o ameninţare pentru Terra, din cauza orbitei sale, a fost nevoie de investigaţii mai atente, astfel găsindu-se dovezi ca astronomii chinezi o identificaseră încă din anul 69 i.Hr.
Interesant este faptul, observat de astronomi, ca filamentele de praf cosmic prin care trece Pământul în timpul ploii de meteoriţi Perseide au grade de luminozitate diferite, în funcţie de „vechimea” acestora. Meteorii mai “tineri”, rămaşi în urma trecerii cometei Swift-Tuttle în 1862, prin apropierea Pământului, sunt mult mai luminoşi decât cei „bătrâni”, care cad în atmosfera Pământului în perioada iulie-august.
De unde provine numele „Perseidelor”?
Numele de „Perseide” vine de la faptul că acest curent de meteori pare să radieze dintr-un punct din Constelația Perseu (nume dat după cel al eroului din mitologia greacă, fondator al civilizației miceene, iar “Perseides” însemnând “fiii lui Perseu”). Constelaţia Perseu este una dintre cele 48 de constelaţii menţionate, încă din antichitate, de astronomul Ptolemeu. Acesta este “radiantul”, adică punctul din care meteorii par să provină, dacă trasezi traiectoria invers pe cer.
La catolici, în jurul “Perseidelor” s-a construit o legendă potrivit căreia “stelele căzătoare” ar fi “Lacrimile Sfântului Lawrence”, suspendate pe cer şi care, o dată pe an, se întorc pe Pământ, de ziua care aminteşte de martiriul sfântului, 10 august.
Perseidele – cum pot fi observate?
În condiţii optime, adică în zone cu cer întunecat, departe de luminile orașului, Perseidele sunt vizibile cu ochiul liber, fără a fi nevoie de echipament special. Cei care vor dori să se bucure din plin de frumuseţea acestui fenomen trebuie să-şi îndrepte privirea aproximativ la 50 de grade deasupra orizontului, spre nord-est, iar dacă stelele Carului Mare se văd clar pe cer, acesta este un indiciu că locul este potrivit pentru a vedea şi Perseidele.
Intensitatea ploii de meteori variază, de la 20 – 30 de meteori pe oră, până la câteva sute, cum s-a întâmplat, de exemplu, în 1991, când s-au putut vedea circa 400 de meteori pe oră.
Cel mai frumos spectacol oferit de aceasta ploaie de stele căzătoare este înainte de zori, dar meteorii pot fi văzuţi şi înainte de miezul nopţii. Majoritatea Perseidelor ard în atmosferă, când se află la înălțimi de peste 80 de kilometri.
Perseidele/ “stelele căzătoare” – tradiţii, superstiții
Perseidele şi, în general, „stelele căzătoare” au inspirat numeroase superstiții și tradiții de-a lungul istoriei, în diferite culturi. Aceste credințe variază în funcție de regiune și de perioada istorică, dar multe dintre ele au la bază ideea că “stelele căzătoare” sunt un semn divin sau un fenomen cu semnificații mistice. Iată câteva dintre cele mai cunoscute superstiții și tradiții legate de “stelele căzătoare”:
Una dintre cele mai răspândite superstiții legate de stelele căzătoare este aceea că, atunci când vezi una, trebuie să-ți pui o dorință, care se va îndeplini. Această credință este prezentă în multe culturi și este adesea asociată cu ideea că momentul în care apare o stea căzătoare este magic și permite comunicarea dorințelor către forțe supranaturale.
În unele culturi, inclusiv în folclorul românesc, stelele căzătoare sunt considerate semne prevestitoare, fie bune, fie rele. De exemplu, în unele tradiții, o stea căzătoare este văzută ca un semn că un suflet se stinge şi părăsește Pământul sau pot fi semne ale fertilității sau mesaje din partea strămoșilor.
Multe popoare antice credeau că “stelele căzătoare” sunt lacrimi sau mesaje ale zeilor, oferind protecție divină celor care le vedeau. În Grecia antică, de pildă, se credea că o stea căzătoare este un semn de la zei și observarea ei putea aduce noroc.
Şi în Evul Mediu, apariția stelelor căzătoare era adesea văzută ca un semn divin, fie un avertisment, fie o binecuvântare. În creștinismul medieval, stelele căzătoare erau uneori interpretate ca fiind îngerii care coborau pe Pământ sau sufletele care părăseau Pământul.
Unele popoare (mai ales cele orientale) asociază “stelele căzătoare” cu purificarea și îndepărtarea gândurilor rele sau a spiritelor malefice. A vedea o stea căzătoare putea fi considerat o oportunitate de a limpezi sufletul și mintea.
