Desi toata lumea este constienta de rolurile pe care le-au indeplinit personalitatile Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 si anume acelea de mediere si de consiliere cu Puterile Centrale, cateva nume au ramas in istorie ca eroi ai neamului romanesc si cu siguranta cele mai importante sunt atat numele care au ajutat si au dus la realizarea Unirii, dar si cele care s-au pus impotriva acestor realizari.
Pentru istoria unui neam este la fel de importanta sonoritatea numelui dusmanului cat si cea a numelui aliatului, pentru a putea calcula corect calitatea vietii de atunci. Coordontale istorice in cadrul carora au fost implicate personalitatile Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 se afla sub semnul intrebarii de cele mai multe ori, insa nu trebuie sa uitam de eforturile unora de a transmite faptele reale asa cum au putut mai mult sau mai putin. Dar pentru o intelegere mai optimizata a istoriei vom incerca sa asociem personalitatile cu datele istorice si, asa cum am precizat, conteaza si cele care au sustinut cat si cele care s-au pus impotriva Unirii Principatelor Romane.
Totul debuteaza in anul 1906, an in care Aurel Popovici, un cercetator roman, elaboreaza planul de propunere a crearii Statelor Unite ale Austriei Mari, dupa acestea Franz Ferdinand, arhi-duce pe atunci, a devenit imparat, insa in anul 1914 acesta este asasinat, astfel incat se declanseaza si Primul Razboi Mondial, declarat de Austro Ungaria Serbiei. La acea data Regatul Romaniei se declara neutru in razboi si dupa moartea lui Carol I, vine la tron regele Ferdinand I, in acelasi an.
Doi ani mai tarziu, mai exact la data de 17 august 1916, guvernul se afla sub conducerea lui I.C Bratianu si astfel se semneaza conventia de la Bucuresti cu puterile Antantei, care viza obtinerea de drepturi de catre Romania asupra teritoriilor care erau locuite de romani din Autro – Ungaria. Dupa ce in august 1916 Romania ataca Austro – Ungaria, ofensiva lor provoaca consecinte de proportii, ocupand mai multe orase printre care Miercurea Ciuc, Brasov, Sf. Gheorghe, Orsova, Gheorgheni, dar contra-ofensiva ducea catre invadarea intregii Tari Romanesti.
Pasii pe care i-au urmat romanii catre succes au fost marunti dar destul de hotarati. Printre personalitatile Marii Uniri de la 1 decembrie 1018, cel mai sonor nume este cu siguranta Ion I.C. Bratianu, cel care condus guvernul de uniune nationala format din conservatori si din liberali si a carui statuie sta in fiecare an impodobita cu flori in Alba Iulia.
Foarte importanta este data de 24 august 1918, atunci luand fiinta Comitetul National Roman de la Paris, ce il are drept presedinte pe Take Ionescu, iar membrii sai erau Ioan Teodor Florescu, Vasile Lucaciu, doctorul Constantin Angelescu si Octavian Goga, comitet ce a fost recunoscut consecutiv de marile puteri ale lumii ca fiind „exponentul intereselor romanilor de pe teritoriul Austro – Ungariei”.
La Arad este infiintat un partid ce il avea drept presedinte pe Vasile Goldis, iar data de 18 octombrie 1918 marcheaza citirea declaratiei de auto-determinare in cadrul Parlamentului Maghiar de catre politicianul Alexandru Vaida Voevod si chiar in aceeasi zi este inaintat un manifest de catre Imparatul Carol I al Austriei, acesta fiind adresat „popoarelor mele credincioase” si viza re-organizarea Austro – Ungariei, ca si federatie ce cuprindea sase state independente, insa manifestul nu-si atinge scopul, avand in vedere ca a fost elaborat mult prea tarziu.
Aceasta zi se pare ca marcheaza foarte multe evenimente in intreaga lume, avand in vedere ca Iuliu Maniu, una dintre personalitatile Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, aduna peste 70.000 de soldati de neam transilvanean, ce apartineau insa armatei austro-ungare, pe care i-a dus pe teritoriul Transilvaniei. Cateva zile mai tarziu Cehoslovacia isi declara independenta, iar la data de 31 octombrie Karolyi Mihaly formeaza un nou guvern alaturi de Jaszi Oszkar, care va incepe sa negocieze cu Consiliul National Roman Central.
La data de 6 noiembrie 1918 generalul Constantin Coanda formeaza un nou guvern si astfel Romania declara razboi Puterilor centrale cu doua zile mai tarziu. O serie de activitati se deruleaza in cele din urma, care au dus la implinirea unirii. Personalitatile care au ramas in istorie, au ajuns la acest rang mai mult din cauza functiilor pe care le-au purtat si nu neaparat pentru rolurile indeplinite, desi ar fi ipocrit din partea romanilor sa nu le recunoaca meritul de a fi fost mediatorii potriviti pentru atingerea scopurilor, insa asa cum se precizeaza si in istorie, Marea Unire este cu siguranta consecinta constiintei nationale, consecinta vocilor de pretutindeni a romanilor care erau insetati de unificare, pe care au obtinut-o in cele din urma la orele 12 in ziua de 1 decembrie prin votarea unanima a rezolutiei de la Alba Iulia.
Aceasta este citita de catre Vasile Goldis si incepea prin cuvintele: „Adunarea nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungurească, adunati prin reprezentantii lor îndreptatiti la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania…”