Pescărușul albastru (Alcedo atthis), o pasăre de o frumusețe rară, este adesea comparat cu o bijuterie vie datorită penajului său strălucitor, cu nuanțe de albastru cobalt și portocaliu. Acest mic vânător de pești trăiește în Europa, Africa de Nord și Asia, fiind un adevărat indicator al calității mediului acvatic. Găsit în apropierea apelor limpezi, pescărușul albastru este un simbol al ecosistemelor sănătoase și ocrotit prin lege în multe țări.
In imaginatia poetului un pescarus se poate confunda cu azurul cerului, dar pescarusul albastru (alcedo atthis) e chiar albastru.
“Pe cerul limpede si poate lung/ Albastrul pescarus ma cheama,/ Simt o durere ca nu pot sa-l ajung,/ Desi tot sufletul ma-ndeamna(…)/L-am intrebat, si nu vrea sa-mi raspunda,/Din nou am sa astept sa plece norii,/Si-l voi urma sau poate-l voi visa din umbra,/ Pe-albastrul pescarus ce va aduce zorii.” (Nichita Stanescu)
Caracteristicile pescărușului albastru
Este o pasare mica, de aproximativ 16-18 centimetri, si cu o greutate in jur de 40 de grame. Are un colorit intens, cu diferite nuante de albastru pe cap si pe spate, rosiatic – portocaliu pe burta si cu cateva pete albe sub cioc si pe partile laterale ale capului. Impresia de albastru cobalt, stralucitor este creata de reflexiile luminii pe structurile minuscule ale penelor rotunde.
Putine pasari au un penaj asa de frumos, aproape neverosimil. Sexul se evidentiaza tot prin culoare: masculul are ciocul negru, cu niste linii portocalii, in timp ce la femele, mandibula inferioara este portocalie, ca si picioarele.
Puii pescarusului albastru sunt mai putin colorati decat adultii, pe spate nuantele fiind de albastru spre verde, iar pieptul, galben pal. Varful ciocului este alburiu (la pui), iar picioarele sunt negre. Coloritul viu ofera si un excelent camuflaj. Altfel, corpul pescarusului albastru este usor indesat, coada este scurta, ciocul lung si subtire, iar irisul brun inchis.
Amplitudinea aripilor este in jur de 24-25 de centimetri si in zbor este foarte iute. Trilurile sunt stridente, inconfundabile si devin agresive in perioada in care clocesc si isi cresc puii, pentru a-i alunga pe intrusi.
Habitatul și distribuția geografică
Pescarusul albastru (Alcedo atthis) traieste in Europa, Africa de Nord si Asia. In Europa Centrala, familia Alcedinidae, din care face parte, este reprezentata prin aceasta singura specie. In Romania, poate fi vazut mai ales in Delta Dunarii, dar si in zonele cu ape curgatoare limpezi sau chiar in regiuni cu lacuri curate, deoarece, hranindu-se cu pestisori, ii este mai usor sa-i gaseasca in astfel de ape.
Datorita acestui fapt, mica pasare este considerata un bun indicator natural al calitatii mediului acvatic. Daca apa este tulbure, va vedea mai greu hrana si, probabil, se va muta in alte parti. Cand apuca prada, o inghite cu lacomie si, daca pestii nu sunt prinsi mai intai de cap, pentru a-i inghiti in sensul in care sunt asezati solzii, ii arunca in aer, prinzandu-i apoi cu agilitate, asa cum ii convine. Daca acestia sunt adusi pentru hrana puilor, atunci pescarusul albastru ii intoarce, tinand capul pestelui inainte.
Fiecare pui isi asteapta randul si, in perioada de crestere a acestora, un adult poate vana 70-80 de pesti pe zi, ceea ce inseamna o activitate permanenta. Se mai hraneste si cu diverse insecte de apa, larve, crustacei, mormoloci etc. De obicei, se aseaza la panda in locurile pe care le stie, bine alese. Daca se arunca asupra prazii de la o inaltime mai mare, atunci pescarusul albastru plonjeaza ca o sageata si iese la suprafata apei la fel de repede, gratie aerului dintre pene.
Daca locul este mai jos, trebuie, mai intai sa se inalte rapid si apoi sa se arunce in apa. Poate sta destul de mult si in aer, de unde scruteaza adancimea apei. In momentele in care nu pescuieste, se incalzeste la soare sau isi face toaleta, indeletnicire care dureaza cam doua ore pe zi (incluzand si rejectarea resturilor de peste sau a carapacelor de insecte). Noaptea, doarme in arbori mai inalti sau in tufisuri.
Habitatul pescarusului albastru este situat pe pante abrupte, rapoase sau impadurite, la adapost de vanturi si de valuri, unde isi poate construi, cu usurinta, cuibul, facand un tunel destul de lung, la capatul caruia isi aranjeaza “camera” rotunda, “tapetata” cu oase de peste.
Ii plac si falezele calcaroase sau cu roci sedimentare care se incalzesc repede la soare. In astfel de locuri ramane doar atat timp cat apele nu ingheata, pentru ca nu ii plac deloc iernile aspre. Nu este o pasare migratoare (migreaza doar cele din nord-estul Europei si cele din China, unde anotimpul rece este mult mai sever).
Reproducerea și viața familială
Femela depune pana la sase oua rotunde, albe, in aprilie si in iunie, pe care le clocesc, 20 de zile, cu randul, ambii parteneri. Puii sunt in stare sa paraseasca cuibul in trei – patru saptamani, cand se pot hrani singuri.
Clocitul este precedat, insa, in mod firesc, de parada nuptiala care presupune zboruri zgomotoase, fie razant, pe suprafata apelor, fie la inaltimi, peste varful arborilor. “Declaratiile de dragoste” pot sa dureze mai multe ore si, la sfarsit, firesc, masculul ii va prezenta femelei locul unde va fi cuibul. Daca tunelul nu este inca sapat, il vor face impreuna, apoi femela va primi “in dar” cate un pestisor, gest care se repeta de mai multe ori.
Chiar daca aria de raspandire a pescarusului albastru (Alcedo atthis) este destul de mare, numarul acestor pasari este in scadere, din cauza iernilor foarte reci, dar, mai ales, din pricina poluarii apelor si a indiferentei oamenilor fata de echilibrul precar, astazi, al naturii, de care omul se face vinovat.
In multe tari europene, pescarusul albastru (Alcedo atthis) este ocrotit prin lege, ceea ce a determinat o refacere a numarului de pasari in diverse habitate.
Rolul pescărușului albastru în ecosistem
Pescărușul albastru joacă un rol vital în echilibrul ecosistemelor acvatice. Ca prădător de top în rândul peștilor mici și al altor vietăți acvatice, acesta ajută la menținerea echilibrului populațiilor de pești și insecte.
Prezența pescărușului albastru este adesea un semn clar că apele din zonă sunt curate și bogate în resurse, motiv pentru care acest mic prădător este considerat un indicator natural al calității apelor. Conservarea pescărușului albastru nu este doar despre protejarea unei specii frumoase, ci și despre păstrarea sănătății ecosistemelor acvatice.
Amenințări și protecție
Deși pescărușul albastru nu este o pasăre migratoare în majoritatea regiunilor, el este vulnerabil la schimbările de mediu, mai ales la poluarea apelor și la distrugerea habitatelor sale naturale. În multe regiuni, construcția de baraje sau poluarea industrială au dus la dispariția acestor păsări din anumite zone. Din fericire, în multe țări europene, pescărușul albastru este protejat prin lege, iar eforturile de conservare au contribuit la refacerea populațiilor în anumite regiuni.