Dadaismul a reprezentat o manifestare culturala care a luat amploare la inceputul secolului XX, mai precis intre anii 1916-1923, fiind una dintre cele mai cunoscute miscari culturale din intreaga istorie a artei. Dadaismul se deosebeste de alte miscari culturale prin simplul fapt ca refuza vechile valori artistice, felul in care opera de arta este conceputa si, mai mult decat atat, apreciata, dadaismul fiind o manifestare anti-artistica prin opere care cultiva astfel de teme care nu se regasesc in cele anterioare, si prin intermediul carora incearca sa ii ironizeze pe cei care considera ca aceasta manifestare artistica este fara de inteles.
Pe langa faptul ca dadaismul se caracterizeaza prin aceasta puternica tenta anit-artisitca, acest curent cultural cunoaste o puternica latura anti-razboi, reprezentand, de fapt, un protest impotriva barbarismelor Primului Razboi Mondial. Cei care au facut parte din “miscarea dada” ignorau tot ceea ce se considera ca este parte a esteticului; mai mult decat atat, operele care fac parte din acest curent, sunt independente de receptor. Daca formele de expresie artistica anterioare fac apel la sensibilitate, dadaismul o ignora.
Dadaismul s-a manifestat in mai multe domenii artistice, precum literatura, pictura, artele vizuale. Artistii, reprezentanti ai dadaismului, se simt tot mai dezamagiti de conceptul de arta in sine. Multi dintre acestia sunt veterani de razboi si au cultivat un spirit critic la adresa umanitatii, dupa ce au vazut de cate lucruri barbare este capabil un individ. In acest fel, acesti artisti au adoptat o vizune nihilista asupra lumii in care traiesc, considerand ca nimic din ceea ce omenirea a castigat nu i se cuvine, nici macar arta.
Si in domeniul picturii, conceptul care sta la baza manifestarii dada este nonsensul. Operele pictorilor perioadei dada incearca sa exprime confuzia resimtita de foarte multe persoane dupa ce ordinea lumii in care traiau este rasturnata de Primul Razboi Mondial.
Unul dintre cei mai importanti pictori ai dadaismului este Marcel Duchamp. Acesta a trait intre anii 1887-1968, in Franta, fiind considerat unul dintre cei mai faimosi artisti ai secolului XX. Marcel Duchamp, ca si ceilalti reprezentanti ai curentului dada, a reusit sa schimbe total vizunea asupra artei. In ceea ce priveste pregatirea sa artistica, acesta il considera un mentor adevarat pe fratele sau, Jaques Villon, al carui stil artistic l-a impresionat. Duchamp a studiat in cadrul prestigioasei scoli de arta Academie Julian. Primele lucrari ale lui Duchamp sunt inspirate de stilul post-impresionist, iar cu ajutorul fratelui sau mai mare, a reusit sa isi organzieze prima expozitie in anul 1908.
In ceea ce priveste curentul dada, Marcel Duchamp prezenta Societatii Artistilor Independenti din care facea parte o fotografie a unui pisoar. Aceasta poarta numele de Fauntaine. Duchamp obisnuia sa prezinte sub forma artistica diferite obiecte care il inconjurau si pe care le numeste “obiecte de-a gata” (objets trouvé). Tot o astfel de reprezentare este si L.H.O.O.Q., o ironizare a celebrei picturi Mona Lisa, a lui Leonardo da Vinci. Mona Lisa este infatisata cu barba si mustata, in alb si negru. Criticii de arta afirma ca imaginea Mona Lisei este inspirata de chipul lui Duchamp. Pictorul a parasit Societatea Artistilor Independenti dupa ce operele i-au fost criticate.
O alta personalitate consacrata a curentului dada este pictorul, sculptorul si poetul german Max Ernst. Acesta a trait intre anii 1891-1976. A avut un rol deosebit in timpul primului Razboi Mondial, in sensul ca era cel care desena hartile. A fost profund marcat de aceasta experienta. In anul 1918 viziteaza o expozitie o pictorului italian Giorgio de Chirco, despre care afirma ca il impresioneaza profund. In anul 1919, alaturi de Johannes Theodor Baargeld si alti prieteni de-ai sai formeaza grupul dada in Cologne.
Una dintre cele mai importante picturi ale sale este Celebes, realizata in anul 1921. Aceasta opera imbina elemente suprarealiste cu cele ale colajului specific dadaismului. Picturile sale se caracterizeaza prin spontanietate si sunt foarte abstracte. O alta opera de referinta pentru Max Ernst este Pietà ou La revolution la nuit, realizata in anul 1923. Este o pictura controversata, deoarece criticii au afirmat ca aceasta este o reproducere a Fecioarei Maria care isi tine pruncul in brate, insa Fecioara este inlocuita de tatal artistului, iar Iisus de catre artist in sine.
Francis Picabia este un alt pictor celebru al dadaismului. Acesta este de origine franceza si a trait intre anii 1879-1953. Debutul sau artistic este influenat de picturile impresionistului Alfred Sisley. In ceea ce priveste curentul dada, Picabia se afla in Barcelona cand, impreuna cu alti prieteni, au hotarat sa infiinteze un grup al adeptilor acestui curent. Una dintre cele mai importante picturi ale sale este Amorous Parade.
Un important reprezentant al dadaismului in Europa este romanul Marcel Iancu, eseist, arhitect si pictor, fiind considerat unul dintre fondatorii acestui curent. Dupa inceperea Primului Razboi Mondial, Marcel Iancu paraseste Romania pentru a-si aprofunda studiile artistice, dupa cum el insusi afirma mai tarziu. Printre cele mai importante picturi ale sale care, in prezent, se gasesc in muzee importante din intreaga lume, se numara Constructie abstracta, Café concert si Taranca cu oua.
