Pictorul Auguste Renoir este cel care a pus bazele impresionismului, alaturi de alti artisti, precum Claude Monet, Sisley, Cezanne. Impresionismul este un curent estetic, din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ale carui principii sunt bazate pe impresie (denumirea curentului a fost data dupa pictura lui Monet, „Impresie, rasarit de soare”). Aparut ca o reactie antiromantica, impresionismul aduce, in pictura, interesul pentru scenele de viata cotidiana, pentru peisajul perceput ca stare de spirit, si reconsidera tehnicile picturale, apeland la culori pure, la umbre colorate, la efecte de lumina si atmosfera, renuntand la contururi si la detaliile foarte precise, caracteristice predecesorilor.
Nascut la Limmoges, in 1841, intr-o familie de mici mestesugari (parintii erau croitori), Pierre Auguste Renoir isi petrece copilaria la Paris, intr-un cartier apropiat de Louvre. Pentru ca manifesta un talent autentic la muzica si pictura, Auguste Renoir a fost incurajat de parintii sai sa urmeze acest drum, astfel ca, la 13 ani, lucreaza ca decorator de portelanuri, iar in pauzele de pranz obisnuia sa mearga la Muzeul Louvre, unde facea schite dupa statuile expuse si cópii ale unor picturi celebre. Pentru a strange bani in vederea continuarii studiilor, a pictat evantaie, jaluzele, a fost copiator la Louvre, iar in 1862 este admis la Academia de Arte Frumoase. Se imprieteneste cu alti tineri pictori, Claude Monet, Sisley, Bazille, impreuna mergand adeseori in padurea Fontainebleau, langa Paris, pentru a picta „en plein air”, un gest de fronda fata de academismul exagerat al predecesorilor.
In 1874, „Societe d’artistes” (Auguste Renoir, Claude Monet, Sisley si Pissaro – Bazille murise in razboiul franco-prusac) organizeaza prima expozitie a impresionistilor si reusesc sa suscite atentia colectionarilor de arta. Pana la aceasta data, dintre creatiile artistului, mai cunoscute erau „Lise cu umbrela” (Lise a fost, o vreme, iubita lui Auguste Renoir), „Doamna Monet citind” (frumoasa sotie a lui Monet i-a fost, adeseori, model), „Pont Neuf la 1870”. Pana pe la sfarsitul anilor ’80, calatoreste foarte mult, in Italia, in Algeria si in diverse regiuni ale Frantei.
Din aceasta perioada (1870-1880), dateaza tablouri in care personajele sunt scoase in evidenta prin contururi ferme, pe un fundal, de regula, luminos: „Mari amatoare de scaldat”, „Doamna Carpentier si copiii sai”, „Moulin de la Galette” (una dintre capodoperele impresionismului, pentru care, lui Renoir, i-au pozat prietenii), „Tors”, „Leaganul”. Mai ales ultimele doua sunt rezultatul studiului lui Auguste Renoir asupra efectelor luminii. „Leaganul” este construit in jurul unui ax central, vertical, in partea stanga se pot observa trei persoane, o fetita langa un copac de care este rezemat un barbat cu barba, un altul care sta cu spatele, toti privind spre femeia care sta in leagan, in picioare.
Pe fundal, pentru echilibrul imaginii, se afla alte patru persoane. Ceea ce frapeaza in tablou este jocul de lumini, in cea mai autentica maniera impresionista, realizat prin tuse de alb, albastru, rosu si galben, prezente pe vestimentatie, dar reflectandu-se pe frunze si pe pamant. Celalalt tablou, „Tors”, expus in 1876, la a doua expozitie a impresionistilor, a provocat scandal, cei mai multi neintelegand tehnica prin care culorile sunt executate cu pete mici de vopsea care se observa doar de la o anumita distanta de tablou, motiv pentru care l-au ironizat pe autor, considerandu-l nepriceput intr-ale picturii. Folosind aceeasi tehnica, a realizat, in 1872, „Drum printre ierburi” (asemanator cu pictura „Campul cu maci” a lui Monet), in care este surprins un camp inverzit, linistit, inundat de lumina, iar in prim plan, o femeie plimbandu-se alaturi de un copil. In fundal, se pierd inca doua siluete.
Alte picturi cunoscute si relevante pentru maniera impresionista, prin sursa de inspiratie si prin tehnica, sunt „Dejunul vaslasilor” (1881), „Dans la Bougival”(1881), „Loja”, al caror subiect l-a facut pe un contemporan, Octave Mirbeau, sa afirme ca „Renoir este, probabil, singurul pictor care nu a pictat niciodata tablouri triste”.
„Marile baigneuze”, din 1887, este pictura care a marcat ruptura pictorului Auguste Renoir de impresionism. Se desparte si de pictura in aer liber („en plein air”). Influentat de operele lui Rafael, se intoarce la pictura decorativa in ulei (considerata una dintre formele indispensabile ale artei), redescopera contururile precise, in mai putine culori (prefera galbenul, ocrul, albastrul de cobalt). Aceeasi tema are si tabloul „Repaus dupa baie” (1918), in care sunt reprezentate doua femei culcate, cu trupurile stralucitoare, in linii ferme si cu un peisaj pe fundal.
Capodopere ale lui Auguste Renoir sunt si: „Lectia de muzica”, „Ingres: Baia turceasca”, „Odalisca – Femeie din Alger”, „Circul Fernando”.
Inaintand in varsta, artistul suporta tot mai greu o paralizie partiala si crizele de reumatism. Pentru o clima mai blanda, merge des la Cagnes sur Mer, langa Nisa, unde avea si o proprietate. Pentru el vin ani tristi, in 1915 isi pierde sotia, iar doi dintre fiii sai sunt raniti in timpul Primului Razboi Mondial.
Auguste Renoir a pictat pana in ultima clipa. „Cred ca n-a trecut nici o zi din viata mea in care sa nu fi pictat” – marturisea el, spre sfarsitul vietii. Iar cu cateva ore inainte de a muri, in 1919, la 2 decembrie, a cerut sa i se dea pensulele si vopselurile, soptind pentru sine, in momentul in care le-a inapoiat: „In sfarsit, am inteles”.
