Pictorul Correggio si influenta Renascentista

Pictorul Correggio, pe numele sau adevarat Antonio Allegri, influentat in mare masura de Leonardo da Vinci, Rafael si Michelangelo (desi nu i-a cunoscut personal), este un nume de referinta in cultura Renasterii, prin tablourile sale de inspiratie religioasa si mitologica, prin frescele exceptionale care decoreaza Biserica Sfantul Ioan Evanghelistul si Catedrala din Parma.

Se stiu putine date despre biografia artistului. S-a nascut la Correggio, in apropiere da Parma, in 1494. Provine dintr-o familie instarita, astfel ca tatal sau a fost preocupat si a avut si resursele financiare pentru a sustine educatia fiului sau. Studiaza literatura, stiintele naturale si stiintele umaniste, dar este irevocabil atras de pictura. Primul sau maestru este Lorenzo Allegri, un unchi din partea tatalui, iar in 1511, din cauza unei epidemii de ciuma, Antonio Allegri se refugiaza la Mantova, un centru cultural important. Aici, la curtea familiei Gonzaga, are prilejul sa cunoasca indeaproape colectii de pictura si de sculptura antica si chiar sa lucreze pentru membrii importanti ai acestei familii domnitoare.

Intre 1517-1519, se afla la Roma (desi informatia nu este certa), dupa care se intoarce in Parma unde, in 1520, se casatoreste cu frumoasa Girolama Merlini (fiica ingrijitorului de cai, de la curtea principelui Gonzaga). Ea ii pozeaza sotului ei, pictorul Correggio, pentru tabloul “Logodna mistica a Sfintei Ecaterina din Alexandria”. Cei doi traiesc fericiti pana la moartea prematura a Girolamei, in 1530. Inainte de a implini 40 de ani, se stinge si Antonio Allegri si este ingropat in orasul sau natal.

Chiar daca a avut o viata scurta si chiar daca nu a beneficiat de inalte scoli de pictura, Pictorul Correggio a ramas in memoria iubitorilor de arta, prin talentul sau nativ exceptional.

Printre primele lucrari a caror paternitate nu este contestata se afla Frescele din Camera San Paolo (1520), adica salonul de oaspeti al Giovannei da Piacenza, maica superioara a calugaritelor benedictine din San Paolo. Ceea ce frapeaza aici este un element incontestabil de originalitate al pictorului Correggio, care consta in perspectiva “raccourci”, prin care extremitatile obiectului reprezentat apar apropiate, celelalte dimensiuni fiind micsorate. Astfel, pe tavanul salonului, Correggio picteaza o fereastra incadrata de doi “amorasi”, iar cupola se sprijina pe niste imitatii de nise in care sunt infatisate statui antice (Fortuna, Cele trei gratii, zeul Pan, vestale etc.), totul intr-un echilibru desavarsit.

La acelasi procedeu apeleaza pictorul Correggio si in decorarea Bisericii San Giovanni, pe a carei cupola picteaza “Viziunea Sfantului Ioan in Patmos”. In centrul imaginii, prin efectul raccourci-ului, trupul lui Iisus Hristos inaltandu-se la cer este redat intr-o perspectiva stranie, in prim plan fiind bratele si picioarele acoperite de hainele fluturand, iar chipul, intr-un plan mai indepartat, scaldat in lumina. Mai jos, volutele de nori, pe care stau apostolii, sunt sprijinite de ingeri.

Dintre tablourile in ulei ale pictorului Correggio, doua sunt remarcabile: “Plangerea lui Iisus” (Coborarea de pe cruce) si “Martiriul Sfantului Placidus si Sfintei Flavia”, ambele situate simetric in Capela Bisericii San Giovani. In primul, capul lui Iisus, sprijinit pe genunchii Maicii Domnului, ca figurile din jur, plasate, dupa o tehnica frecventa in tablourile lui Correggio, in diagonala, surprind printr-o expresivitate iesita din comun, transmitand o durere sfasietoare. In cel de-al doilea tablou, suferinta sfintilor martiri este exprimata in culori intense si cu o deosebita stiinta a detaliului.

“Madona si Sfantul Ieronim”, “Madona Campori”, “Madona si Sfantul Gheorghe” sunt picturi care valorifica o tema frecventa in cultura Renasterii, aceea a Fecioarei Maria, iar printre elementele care individualizeaza arta pictorului Correggio, un loc important il ocupa lumina nepamanteasca de care este aureolat chipul Madonei, precum si caracterul alegoric al imaginilor. Despre primul tablou din aceasta serie, Vasari, biograful lui Correggio, afirma: “In Biserica Sfantul Anton din Parma, este o pictura in care sunt infatisate Maica Domnului si Sfanta Maria Magdalena, avand alaturi un copil asemenea unui inger, care tine in mana o carte si rade atat de firesc incat face sa rada pe oricine il priveste si nu exista niciun om, oricat de trist ar fi el, care sa nu se inveseleasca vazandu-l”.

In “Venus, Amor si un satir”, “Jupiter si Io”, “Danae”, “Rapirea lui Ganimede”, “Leda” (toate capodopere), subiectele mitologice sunt redate intr-o maniera care subliniaza erotismul accentuat, prin formele pline ale personajelor, prin jocul luminilor si al umbrelor. Trupurile goale sunt puse in evidenta si prin fundalul intunecat si prin felul in care se abandoneaza visului sau somnului. “Jupiter si Io” ilustreaza una dintre aventurile lui Jupiter care, transformat in nor, o imbratiseaza pe una dintre preotesele Junonei din Argos, Io, iar aceasta pare coplesita de apropierea zeului, a carui prezenta abia se zareste in tonurile de albastru si gri in care este redat norul urias. Tot intr-o maniera alegorica se realizeaza si “Rapirea lui Ganimede” (print troian), de catre Jupiter, metamorfozat, de aceasta data, intr-un vultur. “Danae” este tabloul in care pictorul Correggioeste cel mai mult influentat de Leonardo da Vinci, prin procedeul clarobscurului. Denumirea picturii vine de la numele fiicei regelui din Akrisios, de care se va indragosti Jupiter (Zeus), aceasta fiind infatisata goala, intinsa pe o canapea, adunand, intr-un cearceaf, ploaia de aur in care s-a transformat Zeus, pentru a o cuceri.

Nascuta in interiorul Renasterii, opera lui Correggio anticipeaza aparitia curentului baroc si va influenta artisti din epoci diferite, pana tarziu, in secolul al XVIII-lea.