Gheorghe Petrascu s-a nascut in 1872 in Tecuci, orasel de provincie, asezare patriarhala unde natura nu predispune pe om la elan si reverie. Inca de pe bancile gimnaziului, Petrascu arata dispozitie pentru desen. Profesorul sau, Ulinescu, il incurajeaza. Continua studiile la Liceul din Braila unde el nu inceteaza sa deseneze, si astfel fratele sau mai mare, Nicolae, isi da seama de vocatia lui. Dupa terminarea liceului se inscrie in 1893 la Facultatea de Stiinte Naturale din Bucuresti, dar urmeaza in acelasi timp si cursurile Scolii de Arte Frumoase. Dupa o vreme paraseste Universitatea si se consacra numai picturii, terminand soala in 1898 in clasa profesorului Mirea.
Mai tarziu, plecat la Munchen, Gheorghe Petrascu a descoperit capodoperele marilor muzee si miscarile avangardiste care se nasteau in acea epoca. Intre 1919-1921 pleaca la Paris, unde a frecventat Academia Julian lucrand in atelierele lui Bouguereau si Gabriel Ferrier. Aici realizeaza diferite picturi cu teme din oraselele vechi ale Bretaniei, la Morlaix sau la Saint Enogat, Saint Malo sau Dinard.
Laborioasele studii efectuate in muzeele din Londra, Amsterdam, Haga, Berlin si Viena, schitele si peisajele inspirate din aceste locuri vizitate vor intregi orizontul creator al pictorului.
Pictorul a calatorit mult, a vizitat si pictat cu pasiune peisaje din Egipt, Spania, Italia, Franta. Astfel el picteza: ,,Poarta Soarelui”, ,,Podul San Martin din Toledo”, ,,Strada la Sorrento”, ,,Toledo – Podul Alcantara”. Este impresionat de podurile si palatele venetiene de pe Canal Grande, sau palatele din Chioggia care sunt evocate intr-o mare somptuozitate coloristica: ,,Peisaj din Venetia”, ,,Puntea cu trei arcuri”, ,,Venetia”, ,,Casa la Chioggia”, ,,Vedere in portul Chioggia”, ,,Canal la Venetia”, ,,Podul San Martin”, ,,Curte de manastire la Venetia”.
Petrascu este pictorul indragostit de peisaj si de natura statica, portretul si nudul desi rar abordate de el, constituie pentru pictor o provocarea a inspiratiei artistice, fie in autoportrete, in portretele sotiei sau portretele colective ale familiei artistului. Dintre portrete, mai importante sunt: “Portretul lui Zambaccian”, ,,Autoportret”, ,,Autoportret cu boneta rosie”.
Gheorghe Petrascu realizeaza picturi in acuarela admirabile, de o rara plasticitate. Creatia sa cuprinde naturi moarte, flori, peisaje. Prin prezentarea obiectelor si a florilor, Petrascu introduce in pictura romanesca noi dimensiuni estetice si care sunt luate din viata satului, obiecte de uz cotidian, ulcele de pamant, flori, care apar in picturile: ,,Fazanii”, ,,Natura statica”, ,,Trandafiri’, ,,Anemone”, ,,Gladiole”, ,,Flori”, ,,Natura statica cu ulcica, peneluri si carte”, ,,Natura statica cu mere si flori”, ,,Tingirea de alama”, ,,Natura moarta cu caldari”, ,,Barba imparatului”, ,,Carciumarese”.
Artistul chiar atunci cand copiaza o pictura, face o noua creatie. Ca de exemplu tabloul lui Mihai Viteazul al lui Lapati, din care s-a inspirat pictorul nu atat ca pictura ci mai mult ca motiv al compozitiei, astfel Petrascu a creat o opera cu totul diferita si mult superioara, atat ca dinamism cat si ca armonie de culori.
Pictorul Petrascu a creat peisaje caracteristic dobrogene, marine. Tabloul ,,Femei la mare” in care apare armonia de albastru, cele doua femei realizate plastic dand tabloului prestanta, ele fiind extrem de fericite. In ,,Marea la Balcic” artistul atinge apogeul ca pictor de valori. Putini in pictura contemporana au zugravit marea ca Petrascu: ,,Pe malul marii”, ,,Privind marea la Mangalia”, ,,Femeie privind marea”, ,,Tarm catre asfintit”, ,,Marea la Techirghiol”, ,,Dupa-amiaza la Eforie”, ,,Femeie in roz pe malul marii”.
Un tablou remarcabil este portretul Marianei, fiica artistului, in rochie albastra, sezand cu o pisica neagra in brate: ,,Mariana in albastru”.
Gheorghe Petrascu picteaza Curtea Domneasca din Targoviste cu arhitectura sa patriarhala, cu clopotnita galbena din lemn, cu portalul arcuit, prin care se vede curtea plina de lumini. Intr-un alt tablou picteaza turnurile Manastirii Viforita.
Artistul a realizat cateva interioare, dintre care unul reprezinta ,,Interior la Arhondaria Manastirii Viforita”, splendida panza inviorata de razele incandescente ale soarelui care se strecoara printre obloanele rosii, de reflexele verzui ale frunzisului din afara, de un trio stralucitor de rosu, verde si alb vioriu pe un petec de panza. Alte lucrari sunt: ,,Sf.Spiridon – Biserica veche”, ,,Vedere a Bisericii din Silistea”, ,,Peisaj cu biserica”, ,,Biserica din Targoviste”.
Prezenta obiectelor de arta populara romanesca mult indragite de artist, ilustreaza preocuparea lui Gheorghe Petrascu pentru evocarea ambiantei artistice a locuintei, a interioarelor din picturile: ,,Interior de atelier la Targoviste”, ,,Interior”, ,,Atelierul artistului”.
Pictorul Gheorghe Petrascu creaza multe opere in care surprinde peisaje de la sate, case taranesti, pe timp de zi sau noapte si in diferite anotimpuri: ,,Targ la Sighisoara”, ,,Cafenea la Turtucaia”, ,,Casa taraneasca”, ,,Case iarna”, ,,Casa veche”, ,,Targ la Valeni”, ,,Targ’, ,,Casa babei Marina”, ,,Casa Reschovschi”, ,,Casa noaptea”, ,,Cismea in Nicoresti”. Alte picturi remarcabile sunt: ,,Iarna”, ,,Femeie in padure”, ,,Orasel pe luna”.
Spre sfarsitul razboiului, cand bombardamentele ingrozeau vazduhul, Petrascu mistuit de boala, ,,incredintat ca viata nu inseamna nimic daca nu mai poti crea”, refuza sa-si paraseasca atelierul si nici nu tolereaza sa-si evacueze acele cateva panze de pe pereti. Ramane singur in atelierul sau, privind spre formele si culorile tablourilor sale.
,,Pentru acest nabab al paletei, culoarea a fost un grai, iar forma, alauta”.
