Pictorul Max Ernst este reprezentant al suprarealismului, fiind cel care, prin opera sa, a generat aparitia curentului care poarta denumirea de expresionism abstract, in America postbelica. Avid cunoscator al filosofiei si al psihanalizei lui Freud, artistul si-a transformat creatia, fie ca este vorba de sculptura, pictura sau colaje, intr-o modalitate de exprimare a experientelor personale. Lucrarile sale mizeaza pe spontaneitate (juxtapunerea de concepte imaginative si materiale) si subiectivitate (inspiratia din propria experienta), doua idealuri creatoare care au definit expresionismul abstract si, in general, manifestarile avangardiste din preajma Primului Razboi Mondial.

Pictorul s-a nascut la 2 aprilie 1891, in Brühl, in apropiere de Colonia, fiind fiul lui Philipp Ernst, profesor al unei scoli de surzi si pictor amator. Studiaza filosofia si psihiatria, la Universitatea din Bonn. Dupa facultate, interesul sau pentru pictura il face sa devina un autodidact in ceea ce priveste acest domeniu.

In anul 1916, artistul ia, pentru prima data, contact cu adeptii dadaismului si expune la Berlin, in expozitia „Sturm”. Dupa stabilirea in Colonia, pictorul Max Ernst pune bazele unui grup de pictori dadaisti, alaturi de Johannes Theodor Baargeld, pseudonimul lui Alfred Grünwald (1892-1927). Prima lor expozitie, din anul 1920, a fost inchisa de catre politie, pe motiv de obscenitate extrema. In anul 1922, la invitatia prietenilor sai dadaisti, Gala si Paul Eluard, Tristan Tzara (roman, de origine), André Breton, artistul se muta la Paris. In picturile din perioada timpurie (franceza), el combina, cu succes, tehnicile picturale ale colajului si ale asamblarii, in lucrari de mari dimensiuni, ca “Oedipus Rex”, in 1922, “Doi copii amenintati de o privighetoare”, 1924.

La sfarsitul anilor 1920, pictorul Max Ernst se intoarce la motivele romantismului german si le reconcepe in maniera suprarealista – paduri intunecoase, pesteri misterioase, stanci tenebroase, luna palida si figurile care apareau sub forma unor umbre fantomatice din spatele peisajului crepuscular. Printre cele mai cunoscute lucrari ale sale, in aceasta maniera, se numara “Vanatorul”, in anul 1926, “Padurea Fishbone”, in anul 1927, “Pasarea in padure”, din anul 1927, “Viziune indusa de aspectul nocturn al portului Sfantul Denis”, in acelasi an, 1927.

Pictura de Max Ernst, Foto: francetvinfo.fr
Pictura de Max Ernst, Foto: francetvinfo.fr

Intre anii 1929 si 1939, pe langa picturile de mari dimensiuni, tehnicile picturale de frotaj (obtinerea, prin apasare, a amprentei unui obiect) si grataj (razuire), introduse pentru prima oara de Ernst, artistul incepe sa realizeze si faimoasele sale carti de colaje sau asa numitele romane-colaj – „La Femme 100 têtes” (“Femeia cu 100 de capete”, in colaborare cu A. Giacometti) si „Une Semaine de bonté” (“O saptamana de bunavointa”).

In anul 1937, pictorul Max Ernst se distanteaza de grupul breton si comunist al suprarealistilor, chiar daca ramane fidel acestui curent. In 1938, paraseste Parisul pentru a se muta in insula Saint Martin d’Ardèche, din sudul Frantei, unde creeaza faimoasa pictura “Furtul miresei”.

Citește și:  Luptele dintre gladiatori – o formă de divertisment crudă ce a jucat un rol în politică

Odata cu declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Ernst este arestat ca fiind un “strain ostil”, fiind eliberat cateva saptamani mai tarziu, la interventia lui Paul Eluard. La scurt timp dupa ocupatia germana a Frantei, artistul este arestat de catre Gestapo, dar reuseste sa fuga si sa plece in America, ajutat de Peggy Guggenheim, un adevarat sponsor al operelor sale.

Intre anii 1941 si 1945, pictorul Max Ernst locuieste in New York, impreuna cu alti pictori europeni imigranti. Aici impartaseste cunostintele si tehnica sa, mai tinerilor colegi de breasla americani, lasand, astfel, o amprenta de durata si foarte profunda, in dezvoltarea artei moderne americane. Picturi ca “Europa dupa ploaie”, realizata intre anii 1940-1942, “Zi si noapte”, “Ochiul tacerii”, din 1943-1944, “Vox Angelica”, din 1945, “Tentatia lui St. Anthony”, din anul 1945, reflecta, intr-o maniera suprarealista, realitatea tragica a societatii din care facea parte.

Intre 1946 si 1952, artistul se muta in Arizona, intr-un decor foarte asemanator cu cel al peisajelor tenebroase din picturile sale. In Statele Unite, el isi concentreaza energia creatoare si talentul, si catre sculptura, expunand chiar cateva dintre lucrarile sale, majoritatea fiind concepute din obiecte gasite, asamblate in diferite maniere inovatoare. La sfarsitul anului 1953, pictorul Max Ernst se reintoarce in Europa si se stabileste in Franta, fiind, deja, cunoscut la nivel international. In lucrarile din perioada de final a vietii sale, Ernst se reintoarce la viziunea dadaista, realizand lucrari ca “Virgina”, “Sotie si vaduva”, in anul 1946, “Medusa colorado” si “Medusa Color-Raft”. Marele artist se stinge din viata la 1 aprilie 1976, la Paris, cu o zi inainte de a implini venerabila varsta de 85 de ani.

Max Ernst este considerat un artist prolific, pictor, sculptor, artist grafic si poet, fiind unul dintre pionierii miscarii dadaiste si ai suprarealismului. Picturile si colajele sale, puternic influentate de filosofia si metaforele freudiene, de mitologie si de amintiri ale unei copilarii tumultuoase, sunt privite ca adevarate marci ale artei suprarealiste. Cu exceptia lui Picasso, foarte putini alti artisti au mai jucat un rol atat de decisiv in inventarea tehnicilor si stilurilor picturale moderne. Pictorul Max Ernst este unul dintre cei mai faimosi pictori ai avangardei, fiind cel care a reusit sa demonstreze ca, uneori, talentul pentru pictura si determinarea pot sa compenseze lipsa studiilor de specialitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.