Viata si studiile
Pictorul Nicolas Poussin s-a nascut la data de 15 iunie in anul 1594, in Normandia, in oraselul Les Andelys si a decedat la data de 19 noiembrie in anul 1665, la Roma. A fost un reprezentant de seama al curentului clasic baroc. Poussin a avut o familie modesta, tatal sau fiind un fost soldat din cadrul armatei regale franceze. Incepe sa jongleze cu pictura intre anii 1612 si 1621, mai mult in orasele Paris si Rouen iar primele sale apropieri de arta au fost inca din timpul scolii. Prima sa mare lucrare care a atras laude si uimiri totodata a fost „Palais du Luxembourg” – palatul din Luxembourg, pe care a realizat-o in Paris, oras in care a lucrat alaturi de Phillipe de Champaigne.
La Paris, pictorul Nicolas Poussin se imprieteneste cu poetul Marino, cel care va avea grija sa-l initieze pe pictor in tainele mitologiei romane si grecesti, aceasta prietenie avand ca urmare si schitarea unor opere de arta, adevarati giganti in arta, ilustratii ale schitelor epopeii lui Marino, epopee despre Venus su Adonis. In anul 1624, pictorul Nicolas Poussin este recomandat la Roma de catre prietenul sau Marino, care ii face si cunostinta cu cardinalul Giulio Sacchetti si il recomanda totodata si lui Francesco Barberini, acesta din urma fiind nepotul Papei Urban al VIII-lea. La Roma mai are totodata norocul de a-i cunoaste pe pictorii deja celebri in zona Joachim Sandrart, Claude Lorrain si Jacques Stella iar in anul 1630 o ia de sotie pe frumoasa Anne Marrie Dughet, o fata la fel de simpla ca si el la origini, deoarece era fiica unui francez ce lucra pe post de bucatar in Roma, dar alaturi de care a fost fericit.
Pictorul Nicolas Poussin intampina multe greutati in a-si gasi de munca in Roma, mai ales pentru ca papa ii insarcineaza doar pe artistii consacrati sa realizeze picturi importante care i-ar fi putut aduce un venit semnificant, pictori precum Guido Reni, Carraci sau cunoscutul Pietro da Cortona. In anul 1627 insa, norocul se pare ca ii surade si astfel prin recomandarea din partea unui prieten, pictor de asemenea, pe nume Gian Lorenzo Bernini si prin ajutorul acordat de catre cardinalul Barberini, artistul incepe finalmente sa picteze mult controversata „Moartea lui Germanicus” si o pictura mai mica de altar numita „Martiriul Sfantulu Erasmus”. Desi pictura este foarte apreciata, pictorul Nicolas Poussin nu-si mai gaseste de lucru nicaieri si nu mai primeste nici o recomandare.
In anul 1631, artistul este acceptat la cursurile universitatii de arta numita Accademia di San Luca si aici va incerca sa se ocupe mai mult de lucrari ce aveau ca teme motivele religioase au cele mitologice, insa intr-un format mult mai mic, fata de ceea ce facuse pana la acel moment dat. Amicul si mentorul sau Pozzo reuseste sa-l ajute sa-si vanda tablourile, deoarece avea o serie de cunostine printre nobilii vremii. Dupa aceea Poussin incepe sa picteze dintre portretele lui Leonardo Da Vinci, ce vor ajunge sa fie tipografiate in cadrul tratatului Trattato della Pittura, cel in care sunt si descrise diversele tehnici de utilizare in arta desenului.
Pictorul Nicolas Poussin se intoarce la Paris in anul 1641 ca urmare a cererii regelui Ludovic al XIII-lea si ca urmare a presiunilor din partea cardinalului Richelieu. Aici artistul se va bucura de o atentie mai adecvata talentului sau deoarece regele il numeste director al constructiilor regale si ii da sarcina sa picteze Sala Mare – „Grande Salle” din castelul Louvre. Si la Paris se pare ca intampina cateva probleme, deoarece pictorii deja consacrati ai zonei incep sa se simta amenintati de prezenta sa si incep sa cauzeze tensiuni care duc la mari probleme de nivel ideatic.
In anul 1642 artistul paraseste definitiv Parisul, intorcandu-se la Roma, iar dupa moartea lui Richelieu in anul 1643, pictorul poate sa-si vada in continuare de treaba sa. Aici urmeaza sa lucreze in continuare la diverse teme de natura religioasa sau mitologica, dar in formate mici si are si cumparatori dintr-un cerc restrans, acestia fiind iubitori de arta, printre care si Antonio Rospigliosi sau Gian Maria Roscioli, acesta fiind cancelarul papei Clemens al VII-lea, Duc de Crequi si Henri Valencay sau alti consuli francezi din Vatican.
Putin mai tarziu, un bancher francez cu numele de Jean Pointel a cumparat mai bine de 20 de lucrari de-ale lui. Unele dintre cele mai importante opere ale lui Nicolas Poussin sunt: Cele sapte sacramente, Cele patru anotimpuri si Et in Arcadia ego. In anul 1665, regele Ludovic al XIV-lea al Frantei ii da titlul de prim pictor al Frantei, acesta venind ca si o recunoastere tardiva a meritelor sale. La data de 19 noiembrie pictorul Nicolas Poussin moare, fiind inmormantat la biserica San Lorenzo din Lucina.
