Pictorul Paul Cezanne (1839 – 1906) este considerat unul dintre cei mai influenti artisti ai secolului douazeci si a fost cel care a inspirat multe generatii de pictori. Apartinand post-impresionismului, el este cel care, prin tehnica sa inovatoare – crearea de forma prin culoare – si prin perspectiva foarte analitica, a influentat arta cubistilor, a fauvistilor, a avangardistilor, in general. Artistul incepe sa picteze in anul 1860, in orasul natal, Aix-en-Provence, si sa studieze la Paris, stilul sau pictural fiind foarte asemanator cu cel practicat de Eugène Delacroix (1798–1863), in care temele clasice si romantice sunt dominate de contraste tonale dramatice, de tuse groase, aplicate, de obicei, cu ajutorul unui cutit special. Lucrarile pictorului Paul Cezanne, din aceasta perioada, il infatiseaza pe unchiul sau, Dominique Aubert, costumat in general, in avocat, artist si calugar, piese vestimentare care duc cu gandul la tablourile pictorului Edouard Manet, din perioada spaniola a acestuia, din preajma anului 1860.

Artistul expune pentru prima data in Galeria Impresionista, in anul 1874, trei lucrari, acestea nefiind tocmai in ton cu tehnica impresionista. La incurajarile pictorului impresionist Camille Pissarro (1830–1903), cel care avea sa-i devina si mentor, Cezanne renunta la tonurile inchise, pentru a se dedica tonurilor stralucitoare si incepe sa picteze scene de exterior, ca in faimoasa lucrare “Bathers”, realizata intre anii 1874–1875, in care peisajul are stralucirea picturilor realizate in aer liber, iar personajele sunt intr-o perfecta armonie cu natura. Sursele de inspiratie predilecte ale pictorului Paul Cezanne sunt reprezentate de natura si memorie, acestea doua regasindu-se, in special, in lucrarile din anii maturitatii.

Incepand cu mijlocul anilor 1870, Cezanne renunta la suprafetele alcatuite din tuse foarte groase, pentru a se concentra pe detaliile de forma si culoare si incepe experimentarea tehnicii care presupune tonuri foarte variate, gradual, si foarte subtile, pentru a crea senzatia de profunzime. Lucrari ca “Mere”, “Cana” sunt cele in care pictorul neaga contrastul foarte puternic dintre umbra si lumina, aspect care i-a caracterizat opera in primii ani de pictura, si trece catre un sistem mult mai rafinat de folosire a culorii.

In aceasta etapa, stilul impresionist al pictorului Paul Cezanne rezoneaza puternic in opera sa. “Natura moarta cu mere si portocale” sau lucrarea “Vas cu primule”, realizate in perioada de maturitate artistica a pictorului, la inceputul anilor 1890, demonstreaza evolutia si progresul artistic al lui Cezanne, precum si capacitatea de a reda formele prin culoare. Obiectele reprezentate in lucrarile sale – fructele, fetele de masa, vase de flori, cafetiere etc.- sunt redate fara jocul umbrelor si al luminilor, ci doar prin folosirea graduala a tonurilor de culoare.

Citește și:  Prima cruciadă – salvarea Sfântului Mormânt din Ierusalim
Paul Cezanne; Cos cu mere, Foto: zoilaoca.wordpress.com
Paul Cezanne; Cos cu mere, Foto: zoilaoca.wordpress.com

In lucrarea “Vas cu mere”, creata intre anii 1875 si 1877, pictorul Paul Cezanne ignora legile perspectivei clasice, permitand fiecarui obiect sa fie independent in spatiul tabloului, prin aplicarea tehnicii care poarta denumirea de “perspectiva multi-point”.

Incepand cu 1882, Cezane se concentreaza pe realizarea de peisaje, avand ca model atat orasul natal, cat si localitatea L’Estaque, un sat mic de pescari din apropiere de Marsilia, cu scopul de a exersa problematica crearii profunzimii picturale. In tablouri ca “Mont Sainte-Victoire”, “Viaductul de pe Valea Raului Arc”, “Golful din Marsilia” este vizibila incercarea – si reusita, in aceeasi masura – a pictorului Paul Cezanne de a structura planurile orizontale sub forma unor straturi, cu scopul de a reda dimensiunea si profunzimea. Lucrarea ce poarta numele de “Gardanne” este cea in care se regasesc foarte multe volume, reprezentari geometrice, pictura ce anticipeaza, intr-o mare masura, cubismul lui Georges Braque (1882–1963) si al lui Pablo Picasso (1881–1973). Georges Braque este si cel care realizeaza o pictura foarte asemanatoare, in anul1908, in care este infatisat peisajul din L’Estaque.

In anul 1890, Cezanne incepe realizarea unui set de cinci picturi in care sunt infatisati tarani, la un joc de carti, proiect care s-a concretizat in “Jucatorii de carti”, in care este evidenta capacitatea extraordinara a pictorului Paul Cezanne de a crea tridimensionalitatea figurii. Din aceeasi serie tematica face parte si “Taran sezand”.

In anul 1895, dealerul de arta Ambroise Vollard (1867–1939) este cel care organizeaza, in onoarea lui Ceazanne, prima expozitie in care urmau sa fie prezentate doar lucrarile artistului, la Paris. Chiar daca intreaga galerie a fost privita cu o oarecare doza de scepticism, faima si renumele lui Cezanne au crescut foarte repede, ajungand sa fie promovat de catre un mic cerc de entuziasti, printre care si criticul de arta si istoricul Bernard Berenson (1865–1959), pictorul de origine americana Mary Cassatt (1844–1926) si colectionarii Henry Osborne Havemeyer (1848–1907) si sotia sa, Louisine Havemeyer (1855–1929). Ceea ce a dus la intiparirea in memoria colectiva a genialului pictor Paul Cezanne au fost galeriile de arta deschise postmortem, la galeriile Bernheim-Jeune si Salon d’Automne, din 1907, de la Paris.

Autor a aproximativ trei sute de picturi, noncorformist si contradictoriu, Cezanne a influentat enorm arta moderna, desi, in epoca, un mare scriitor, Emile Zola, considera ca Cezanne are genialitatea unui mare pictor, dar nu va avea niciodata puterea de a deveni, cu adevarat, un pictor genial. Posteritatea lui Cezanne pare a-l contrazice pe Zola.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.