Pictorul William Hogarth s-a nascut la data de 10 noiembrie in anul 1697 in Londra, in oraselul West Smithfield si a decedat la data de 25 octombrie tot in Londra in anul 1764. A fost atat pictor cat si grafician, un mare autor de stampe satirice si gravuri, dar si ilustrator de carti, fiind considerat un precursor al literaturii moderne. Tatal pictorului a fost un invatator cu venituri modeste care in cele din urma a fost trimis la inchisoare pentru ca nu si-a putut plati datoriile.
William si-a trait practic copilaria in apropierea acestuia deoarece familia sa a fost nevoita sa locuiasca in locurile special amenajate de langa inchisori pentru familiile detinutilor, dar dupa ce tatal sau si-a incheiat termenul de incarcerat, intreaga familie se muta, iar William are norocul de a intra in atelierul unui gravor in aur, unde invata ce inseamna arta decorativa si capata pricepere si indemanare in intreaga tehnica a gravurii.
Cativa ani mai tarziu, reuseste sa isi deschida propriul sau atelier, perioada caracterizata si de primele opuneri pe care le va manifesta pictorul impotriva curentului neoclasicist, el realizand doar gravuri originale care reprezentau si o satira la adresa vietii politicienilor, a bancherilor si a artistilor consacrati. Tot in aceeasi perioada incepe sa realizeze cateva ilustratii pentru diverse carti, dar in nici un caz nu renunta la pasiunea sa de a picta. Astfel se inscrie si la academia ce a fost infiintata de Louis Cheron si de John Vonderbank, unde incepe sa cunoasca pictori londonezi si sa interactioneze cu viata lor, desi nu este deloc multumit de modul clasic in care se preda in scoala si astfel isi face transferul in atelierul lui Thornhill, cu a carei familie creeaza si o legatura destul de stransa, plina de prietenie si respect.
Desi pentru o scurta perioada pictorul este certat cu maestrul sau, datorita faptului ca o rapeste pe fiica sa de numai 19 ani, pentru a se casatori in secret. Apoi se stabileste impreuna cu Jane Thornhill, cea care ii era deja sotie, la South Lamberth, insa abia dupa un an tatal fetei il va ierta si-l va accepta intr-adevar ca ginere.
In primele sale tablouri, Pictorul William Hogarth reprezinta mai mult satire sociale si teme legate de teatru, iar in anul 1729 este chemat pentru decorarea gradinilor primaverii, cele ce vor purta mai tarziu numele de Gradinile „Vauxhall”. Dupa ce termina toate lucrarile, pictorul primeste dreptul de a intra in Gradini fara sa mai plateasca, in anul 1732, putand fi insotit de un numar de maxim sase persoane.
Astfel incepe sa cunoasca tot mai mult culmile succesului, deoarece toate saloanele din Londra incep sa ii deschida usile si sa-l imbratiseze cu caldura. In acea perioada pictorul William Hogarth incepe sa realizeze lucrari ce vizau portrete de familie si totodata initiaza si un nou tip de pictura, care a fost numit „conversation piece”, acesta fiind caracterizat de imbinarea elementelor care compuneau potretele in general cu scenele din viata de zi cu zi si peisajele naturii.
Urmeaza apoi o perioada plina de realizari mai ales pentru faptul ca pictorul intra in mai multe activitati de natura politica dar si socio-culturala iar in anul 1734 se angajeaza involuntar intr-un conflict de proportii mari cu adeptii esteticii neopalladine, datorita faptului ca Hogarth critica sever caracterul artei deopotriva de pretentios de la acea vreme, fiind o arta clasicizanta. Dar aceasta critica atrage cu sine si indepartarea din cercurile pe care pana atunci le frecventa, desi aceasta izolare nu tine mult timp. Pictorul reuseste sa vanda in conditii foarte avantajoase toate gravurile pe care le executase dupa ciclurile de lucrari ce purtau numele de Cariera unui Destrabalat si Casatoria la Moda.
La Paris, aflat intr-o calatorie, pictorul William Hogarth descopera pictura franceza care era mult mai avansata fata de ceea ce cunostea el pana la acea vreme si astfel isi manifesta admiratia pentru lucrarile lui Boucher. Urmeaza ca Hogarth sa fie primit ca membru de onoare in cadrul Academiei Imperiale de la Augsburg si in aceeasi perioada, artistul este si recunoscut oficial pe teritoriul Angliei, recunoastere ce vine odata cu primirea functiei de prim-pictor al curtii regale. In anul 1760, la o varsta destul de inaintata, pictorul continua sa creeze, realizand si Alegerile, lucrare ce consta in patru tablouri satirice. Trei ani mai tarziu sufera un atac de apoplexie, dupa care nu se mai reface complet, iar in 1764 scrie ultima sa scrisoare catre Benjamin Franklin, dupa care la interval de doua ore moare.
Intreaga creatie a lui Hogarth sta sub semnul experientei personale, el experimentand toate probleme de natura sociala si politica, aceste fiindu-i de un real suport. Tot ce a realizat il reprezinta pe deplin, reliefand spiritul sau ironic si plin de umor, spirit care totodata era si o arma pentru el. Imaginatia pictorului se reliefeaza nu numai in cadrul alegerii temelor, ci si in realizarea lor si astfel reuseste sa impresioneze mai ales in portrete prin spontaneitate, care se dovedea a fi de fiecare data proaspata si plina de dezinvoltura.
