Piesa de teatru este cea mai veche forma de arta. Nascuta din diferite practici rituale, cum ar fi cultul lui Dionysos , acesta nu avea la inceput caracter artistic, dar cu timpul, in perioada antica, teatrul a ajuns sa fie considerata cea mai importanta forma de manifestare artistica, capabila sa spiritualizeze omul si sa il inalte estetic. Daca in aceasta perioada teatrul era o forma elitista de cultura, odata cu Evul Mediu el a coborat si in strada, dezvoltand noi specii, mai usoare, dedicate publicului larg, neinitiat. Fiecare epoca a adus noi specii si subspecii teatrale, astfel incat in prezent teatrul ne ofera o gama larga de reprezentatii, de la cele clasice, pana la violentele puneri in scena avangardiste sau pana la teatrul de improvizatie care mizeaza pe participarea publicului.
De aceea am ales sa discutam aici despre piesele de teatru, intrucat ele va ofera o gama larga de delectare, putand sa satisfaca cele mai variate gusturi.
Nu voi face un istoric al evolutiei teatrale intrucat nu-si are rostul aici, si nici nu imi propun sa ofer o caracterizare stiintifica a speciilor si a subspeciilor, insa consider ca este util sa cunoasteti oferta teatrala pentru a putea decide care este cea mai potrivita pentru gusturile dumneavoastra. Multe persoane se duc la un anumit gen de piesa de teatru pe care nu il gusta, extinzandu-si apoi parerea pentru tot teatrul in general, fara a sti ca reprezentatiile sunt atat de diferite intre ele incat adesea este eronat chiar sa le comparam, data fiind incongruenta trasaturilor speciilor.
Nu voi oferi nici o descriere exhaustiva a speciilor teatrale intrucat majoritatea oricum sunt cunoscute. Ma voi opri la formele de arta teatrala mai putin conventionale, adaptate epocii moderne in care traim.
In primul rand trebuie sa intelegem ca piesa de teatru este un produs colectiv la care iau parte mai multi creatori, nu doar dramaturgul, ci si scenograful, regizorul si actorii. Daca la inceput scenariul era respectat intocmai, regizorul intervenind cat mai putin in textul originar, cu timpul, teatrul modern a inceput sa mizeze pe comunicarea dintre aceste doua entitati creatoare. Regizorul a capatat puteri din ce in ce mai mari, ajungand sa modifice anumite secvente, sa le inlocuiasca, sa le scoata sau chiar sa adauge altele. Din acest motiv este posibil sa aveti ocazia sa asistati la piese de teatru ce urmeaza acelasi scenariu dar care unt foarte diferite. Acest nu poate fi decat un lucru bun, arta insemnand creatie si originalitate. Deci important atunci cand va duceti la o piesa de teatru este sa cunoasteti, pe langa numele dramaturgului, pe acela al regizorului.
De asemenea, este bine sa stiti atunci cand va duceti la o piesa de teatru, carei estetici ii este ea tributara, pentru a nu avea surprize. Unele persoane mai timide s-ar putea sa nu guste teatrul in care spectatorii sunt invitati sa participe la piesa. Cu toate acestea, ar fi o experienta cu adevarat interesanta daca ati lua parte la o astfel de reprezentatie, cu siguranta de neuitat si din care veti iesi mai imbogatiti atat cultural, emotional, cat si psihologic. In secolul al XIX-lea a lut nastere chiar asa-numitul „teatru al cruzimii”. Teoreticianul sau, Antonin Artaud, considera ca publicul trebuie sa fie agresat in timpul reprezentatiei pentru a se putea inalta spiritual. Agresarea se facea prin imagini socante, muzica, joc de lumini, tipete. Cotele extreme ale teatrului au fost atinse in perioada avangardista cand, manati de ideea ruperii de orice conventie sau reguli, actorii urinau de pe scena sau amenintau ori jigneau publicul. Astazi nu se mai practica asemenea piese de teatru.
Daca doriti sa luati parte la o manifestare teatrala care sa va implice intr-un mod moderat, ca distractie, fara emotiile unui neprevazut extremist, atunci puteti opta pentru reprezentatiile de teatru de improvizatie sau de stand-up comedy. Teatrul de improvizatie nu are un scenariu stabilit dinainte si mizeaza pe jocurile de atentie si de imaginatie pe care echipa de actori le face pe scena cu ajutorul ideilor venite din public. Jocurile sunt cele exersate in prealabil de actori, insa publicul este cel care imagineaza situatiile, locul, personajele. In cazul stand-up-ului, pe scena presteaza cate un singur actor care incearca sa bine dispuna publicul prin diverse glume, uneori inspirate chiar de membrii acestuia. Aici puteti deveni usor tinta glumelor comediantului, drept pentru care daca nu aveti un simt al umorului si al ridicolului bine dezvoltate, e bine sa ramaneti acasa.
Interesante sunt, de asemenea, piesele de teatru care opteaza pentru un cadru neconventional, renuntandu-se la invechita sala de teatru. Sunt piese de teatru care se pot desfasura in baruri, pe strada sau in diverse locatii care nu au specific teatral. O alta experienta ce merita incercata este aceea de a merge la o piesa de teatru care nu evolueaza pe o singura scena. O astfel de piesa de teatru se poate desfasura de exemplu intr-o casa cu mai multe camere. Actorii sunt repartizati in toate camerele, jucand simultan, din cand in cand schimbandu-si locul. Spectatorul trebuie in acest caz sa se plimbe prin casa, printre actori si sa aleaga el insusi la care din scene/ camere sa se opreasca pentru un timp. O astfel de piesa de teatru nu va fi niciodata la fel si cu siguranta veti dori sa reveniti pentru a descoperi noi abordari, noi scene care v-au scapat prima oara.
Daca alegeti tipul de teatru care vi se potriveste cel mai bine, cu siguranta veti dori sa reveniti. Oricum, ideal ar fi sa incercati cat mai multe genuri, pentru ca doar asistand puteti fi fermecati de jocul actorilor si doar asa puteti intelege cu adevarat ce inseamna catharsis-ul artistotelian.
