Pinguinul Humboldt traieste de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud, in zona Chile si Peru, iar numele sau vine de la Curentul Humboldt – renumit ca fiind rece si bogat in peste.

Pinguinul Humboldt are lungimea corpului de 56-72 cm si greutatea de 3,3-5 kg, masculul este putin mai mare decat femela. Nu este o specie migratoare, intre mascul si femela nu apare un dimorfism sexual foarte pronuntat. Penajul lor este asemanator, pe partea dorsala este cenusiu-negricios, iar pe cea ventrala albicios. La masculi apare o dunga alba pe cap si o dunga neagra in zona toracica, de forma unei potcoave. La pui coloritul este gri pe partea superioara si alb pe abdomen. Ciocul este mare si robust, in jurul lui prezinta o pata carnoasa rozacee – caracteristica acestei specii, care se extinde si in zona ochilor. Ca si alti pinguini si acesta este foarte bine adaptat la viata acvatica. Aripile sunt lungi, special aplatizate ca niste inotatoare, negricioase pe partea exterioara si albe pe cea interioara. Picioarele si labele sunt negre, scurte dar puternice sa sustina intreaga greutate a corpului. Sub apa inoata cu ajutorul aripilor si foloseste labele si coada pe post de carma. Corpul este acoperit cu trei straturi – pene, aer si grasime – ce ii ofera izolatie si impermeabilitate. Penele sunt uleioase si se suprapun perfect realizand un strat compact, sub piele se afla un strat gros de grasime, iar intre acestea se gaseste stratul de aer incalzit de corp. Ochii sunt mari, au cate un cerc alb sau roz in jurul lor si irisul de culoare maronie.

Acesti pinguini traiesc in colonii, asemanator ca toate speciile de pinguini, exceptie facand doar pinguinii cu ochii galbeni. Ei comunica in colonie prin manifestari vizuale si semnale sonore, vaneaza impreuna in grupuri, urmaresc bancurile de pesti de dimensiuni mici – sardine, macrou si ansoa – si se adapostesc in crapaturile de stanci, in pesteri si vizuini sub pamant.

In perioada de imperechere, femela depune 2 oua pe care le incubeaza timp de 43 de zile, intr-un cuib realizat din pene, pietre si ierburi, in vizuini. Cuibul nu este facut niciodata in loc deschis, pentru a se proteja de intemperii, de pasarile rapitoare si alti pradatori. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt ocrotiti si hraniti de ambii parinti. Puii primesc direct in cioc hrana regurgitata si sunt tinuti pe labele picioarelor pentru a fi incalziti sub pliurile de piele.

Pinguinul Humboldt face parte din ordinul Sphenisciformes, familia Spheniscidae si are denumirea stiintifica de Spheniscus humboldti. Este o specie in pericol de disparitie, deoarece numarul de exemplare a scazut foarte mult in ultimii ani prin pescuitul excesiv si vanatoare.

Video – Pinguinul Humboldt (Spheniscus hunboldti):

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here