Pinguinul mic face parte din grupul pasarilor incapabile sa zboare dar care s-au adaptat in cel mai inalt grad vietii acvatice, atat la inotat cat si la scufundari in apa. Aceasta specie este considerata cea mai mica dintre toate (17 la numar) si este raspandita pe coastele de sud a Australiei, in Tasmania, Noua Zeelanda si grupul de insule adiacente acestora.
Aceasta pasare a fost multi ani studiata de oamenii de stiinta, dar pana si in prezent durata ei de viata a ramas un mister. Comparativ cu alte specii pinguinul mic poate ramane activ dupa lasarea intunericului. Pe Insula Victoria foarte aproape de continentul Australia pot fi observate colonii de astfel de pasari care realizeaza o adevarata parada dupa 22 noaptea, ele inoata la mal dupa ce intreaga zi si-au cautat hrana in apa si parcurg plaja spre bolovanii de dimensiuni mari sau dunele de nisip in care isi au vizuinele si cuiburile.
Tipetele lor stridente si ascutite pot fi auzite de la distante foarte mari, ele fiind un mijloc de comunicare intre exemplare. Cercetatorii le considera pasari extrem de galagioase, avand in vedere ca scot strigate si cand sunt pe tarm dar si in mare.
Pinguinul mic are corpul acoperit cu penaj format din pene reduse si dese care nu permit patrunderea apei. Doar in perioada de naparlire se poate intampla acest lucru de aceea atunci pinguinul evita apa, ramane pe tarm pana ce toate penele noi imping pe cele vechi din folicule si le determina sa cada pana la ultima. Aceasta pasare are aspectul foarte interesant care deseori starneste curiozitatea observatorului, are statura dreapta si pare imbracata intr-un frac albastru-cenusiu-inchis, cu pantecele alb sau albicios.
Corpul este indesat, grasut, hidrodinamic, iar capul este destul de mic. Picioarele sunt acoperite cu pene pana la labele palmate si au cate trei degete unite prin membrane interdigitale care ajuta la inot. Cele doua aripi care ar fi trebuit sa fie de zbor sunt transformate in formatiuni asemenea unor inotatoare, sunt acoperite de pene foarte scurte ca niste solzi care ii ofera posibilitatea pinguinului sa inoate si sa faca scufundari in mare.
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 30-41 cm si greutatea de 1-2,5 kg. Ciocul este de lungime medie, are aproximativ 3,8 cm, varful ascutit si coloritul inchis. Ochii sunt mici, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul gri-inschis sau albastrui.
In timpul zilei pinguinul mic inoata in mare, isi cauta hrana formata din pesti de marime mica, cefalopode, caracatite, scoici si alte crustacee, iar noaptea revine la tarm, mai ales in sezonul de reproducere si se ascunde in vizuini sub pamant la 200-500 m de apa marii, la radacinile copacilor, in pesteri sau crapaturi de stanci.
Isi construieste cuibul din crengi, bete, puf si fire uscate de iarba, iar femela depune doar 2 oua pe care le cloceste 21 zile. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt ocrotiti si paziti timp de 3-6 saptamani si hraniti cu peste ce in prealabil a fost inghitit si regurgitat de parinti. Acesti pinguini sunt pasari monogame, formeaza perechi stabile, sunt loiali unul fata de altul si raman impreuna intreaga viata.
Pinguinul mic este o specie comuna pe continentul sud-australian, face parte din ordinul Sphenisciformes, familia Spheniscidae si are denumirea stiintifica de Eudyptula minor. Recent aceasta specie de pinguin a fost descoperita si in Antarctica.
Video – Pinguinul mic, Eudyptula minor:
