Diavolul de mare (Manta birostris) este cea mai mare specie de pisică de mare, cunoscută pentru corpul său impresionant sub formă de disc și pentru lobi cefalici ce ghidează hrana spre gură. Această specie trăiește în apele tropicale și temperate, migrând adesea pe distanțe mari și preferând apele calde.
Deși este o creatură masivă, diavolul de mare se hrănește aproape exclusiv cu plancton și pești mici, fiind o prezență pașnică și fascinantă în ecosistemele marine. Cu o lungime de până la 7 metri și un comportament aparte, această specie este astăzi protejată datorită presiunilor din partea pescuitului excesiv și a declinului populațiilor.
Diavolul de mare (Manta birostris) este cea mai mare pisica de mare care populeaza toate apele tropicale, iar uneori si cele temperate calde. Traieste mai ales in Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific de Est, Oceanul Indian si marile adiacente acestora.
Anatomia și adaptările diavolului de mare
Are corpul sub forma unui disc, cu lungimea de 4-7 m, greutatea de pana la 1,8 tone si o deschidere a aripilor de pana la 7 m. Cand inoata in ocean se aseamana cu o pasare uriasa care da incet din aripi.
Inotatoarele pectorale sunt mari, de forma triunghiulara si cu varfuri ascutite. Ochii sunt pozitionati pe spate, iar scheletul este cartilaginos.
Dieta și modul de hrănire
Se hraneste in general cu plancton, filtrand apa cu branhiile, insa de multe ori mananca si pesti mici care se aduna in branhii si zooplancton. Are gura situata spre partea frontala a corpului, astfel se poate hrani in mod continuu in timp ce inoata. Pe ambele parti ale capului prezinta niste lobi mari care au rolul de a dirija hrana spre gura. Apa este rapid eliminata prin branhii, dar prada ramane prinsa de lamelele branhiale, fiind apoi inghitita.
Desi in conditii normale misca inotatoarele la intervale de 4-5 secunde, cand este amenintata poate inota destul de repede sau poate sari din apa pentru a evita pradatorii mari, cum sunt de exemplu balenele ucigase si rechinii. Face salturi destul de ample si se prabuseste inapoi cu un impact masiv.
Chiar daca sunt animale solitare, uneori pot fi vazute inotand in bancuri mici, dar neorganizate. Prefera apele calde, uneori vara obisnuieste sa se apropie mai mult de tarm.
Reproducerea și ciclul de viață
In perioada de reproducere, care tine de la inceputul lunii decembrie pana la sfarsitul lunii aprilie, masculul urmareste femela, inoata sub ea, astfel incat partile ventrale ale ambilor ajung fata in fata si masculul poate fecunda femela. De obicei femela naste unu sau doi pui pe an, care au o latime de aproximativ 1-1,2 m. Un exemplar tanar ajunge la maturitatea sexuala abia la varsta de cinci ani.
Cu ani in urma aceasta specie a fost mult vanata de oameni cu harpoane, carnea ei fiind considerata o delicatesa locala, ficatul era apreciat pentru continutul de ulei, iar pasionatii de pescuitul sportiv o prindeau cu plase pentru a-i folosi apoi carnea ca momeala pentru capturarea rechinilor. Astazi pescuitul diavolului de mare este interzis, aceasta specie fiind protejata prin lege, deoarece este pe cale de disparitie.
Diavolul de mare face parte din ordinul Myliobatiformes si familia Myliobatidae.
Rolul ecologic al diavolului de mare
Diavolul de mare joacă un rol important în ecosistemul marin, contribuind la sănătatea și stabilitatea lanțului trofic din ocean. Hrănindu-se cu plancton și pești mici, această specie ajută la reglarea populațiilor de plancton, prevenind astfel apariția dezechilibrelor. De asemenea, diavolul de mare atrage diverși pești și organisme marine care consumă resturile de hrană pe care le lasă în urmă, susținând biodiversitatea în apele tropicale.
Aceste creaturi uriașe sunt o atracție turistică importantă, contribuind la economia locală în regiunile unde turiștii pot practica activități de snorkelling și scufundări pentru a le observa în mediul lor natural. Cu toate acestea, diavolul de mare este vulnerabil la schimbările climatice și la poluarea oceanelor, factori care afectează calitatea apei și disponibilitatea hranei.
Conservarea și amenințările la adresa diavolului de mare
În ultimele decenii, populația de diavoli de mare a scăzut semnificativ în multe regiuni ale lumii. Fiind o specie care se reproduce lent, cu o rată de creștere a populației redusă, diavolul de mare este sensibil la pescuitul excesiv, iar capturarea accidentală în plasele de pescuit reprezintă o amenințare suplimentară. În plus, cererea pentru „solzii” lor branhiali, folosiți în medicina tradițională asiatică, a dus la intensificarea capturilor ilegale.
Pentru a proteja această specie, au fost implementate măsuri internaționale de conservare, incluzând prohibiția pescuitului și restricționarea comerțului cu părți ale diavolului de mare. Conservarea acestor creaturi fascinante nu doar că protejează o specie emblematică, ci ajută și la menținerea sănătății ecosistemelor oceanice de care depind atât fauna locală, cât și economia regiunilor de coastă.
Video – Diavolul de mare (Manta birostris):
