Parte a unei impresionante colecţii de poduri din Veneţia, Podul Suspinelor este unul dintre cele mai cunoscute din lume. Construcţia sa a început în 1600 şi a fost finalizată în 1602. Finalul proiectului s-a desfăşurat sub conducerea lui Antonio Contino, nepotul lui Giovanni da Ponte. Da Ponte este cel care proiectase Podul Rialto şi cel care începuse construcţia Podului Suspinelor. Acesta însă a murit înainte să îl vadă finalizat. Faimos în toată lumea, podul este fotografiat de către milioane de turişti în fiecare an.

Podul Suspinelor traversează canalul ce desparte Palatul Dogilor de închisoare. Podul a fost construit pentru a servi drept cale de transport a prizonierilor, de la biroul inchizitorului şi până la închisoare.

Podul Suspinelor1

Există mai multe teorii despre cum şi-a primit numele. Credinţa populară ne povesteşte că acest nume vine de la tristeţea şi de la suspinele prizonierilor condamnaţi. În timp ce aceştia erau conduşi spre celula în care aveau să-şi petreacă mare parte a vieţii sau direct spre călău, suspinau cu regret. Viitorul lor era reprezentat, în cel mai bun caz, de celulele umede şi întunecate ale închisorii, care vara se transformau în cuptoare încinse şi iarna îngheţau. Prin micile ferestre ale podului condamnaţii puteau vedea pentru ultima dată lumina zilei.

Clădirea închisorii este mai veche decât Palatul Dogilor şi a fost la un moment dat folosită în timpul inchiziţiei de către biserică. În timpul Evului Mediu, inchiziţia aducea aici persoanele ce erau suspectate de vrăjitorie sau cele care nu credeau în ideile bisericii, unde erau torturate şi nu de puţine ori chiar ucise.

Strigătele oamenilor nevăzuţi, care îşi proclamau nevinovăţia sau care cereau ajutor, erau complet sufocate. Prin aceasta se asigura discreţie, păstrarea foarte strictă a secretului şi nici măcar o şansă de scăpare.

Chiar dacă la momentul construirii podului, execuţiile realizate de către inchiziţie erau de domeniul trecutului, cei mai mulţi dintre prizonieri nu mai apucau să guste libertatea. Încă vizibile pe unii pereţi ai celulelor din beton sunt desene ale foştilor deţinuţi, mulţi dintre care comiseseră doar nişte infracţiuni mărunte.

Printre cei mai renumiţi prizonieri ce au fost închişi aici se află Casanova. Acesta fusese arestat în 1755 pentru răspândirea unor idei antireligioase pe teritoriul republicii evlavioase. La 15 luni după ce traversase podul, avea să fie unul dintre puţinii prizonieri care au evadat din întunecata şi murdara închisoare.

Citește și:  Cârcotaşa pe Insula Murano

O altă variantă ne spune cǎ numele a venit de pe urma călătorilor ce treceau cu gondola pe sub pod. Legenda romantică spune că îndrăgostiţii ce se sărutau în timp ce gondola trecea pe sub pod la asfinţit aveau să rămână împreună pentru toată viaţa. În această variantă, suspinele veneau de la cei doi iubiţi, copleşiţi de dragostea lor şi de frumuseţile înconjurătoare.

Cu toate acestea, abia în secolul al XIX-lea a ajuns sǎ fie numit Podul Suspinelor, după referinţa din celebrul poem „Pelerinajul lui Childe Harold” a poetului Byron, publicat între anii 1812 şi 1818. Poemul era dedicat prietenei sale foarte bune Lady Charlotte Harley: „am stat în Veneţia pe Podul Suspinelor, un palat şi o închisoare de fiecare parte”. Pelerinajul descrie călătoriile şi reflecţiile unui om obosit care, deziluzionat de o viaţă de plăcere şi orgii, caută distrageri în ţări străine.

Interiorul este mult mai puţin plăcut decât exteriorul, fiind în esenţă un coridor al unei închisori, având la mijloc un perete despărţitor. Podul este format din două coridoare paralele foarte înguste, despărţite printr-un zid ce făcea ca nici un condamnat să nu se poată întâlni cu altul .

Podul suspinelor - vedere de ansamblu
Podul suspinelor – vedere de ansamblu

Podul Suspinelor poate fi văzut cel mai bine din două locuri. De pe Ponte Canonica, de pe partea nord-vestică, însă cea mai bine cunoscută vedere are loc de pe Ponte della Paglia.

Podul, singurul acoperit din toată Veneţia, a fost construit în stil renascentist şi este realizat din calcar alb. Prezintă doar patru ferestre, acoperite cu un grilaj de piatră, orientate spre nord şi sud. Construcţia este realizată în aşa măsură încât nimeni nu putea să ştie ce se întâmpla cu adevărat acolo, prizonierii fiind ascunşi de privirile curioase ale trecătorilor.

Interesant este faptul că există două copii ale Podului Suspinelor, ambele aflându-se în Anglia. O copie poate fi găsită la Cambridge, cealaltă la Oxford.

Tururile organizate la Palatul Dogilor oferă o şansă rară de a vedea interiorul palatului şi de a traversa Podul Suspinelor înainte de intrarea în istoricile închisori. Aceste tururi nu ar trebui pierdute deoarece reprezintă ocazia de a vizita zone şi pasaje care în mod obişnuit ar fi restricţionate şi ascunse, oferind posibilitatea unei priviri în politica veneţiană.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.