Populatia numita Inuit nu mai doreste de multa vreme sa fie categorisita prin termenul de “eschimosi”, care inseamna “mancator de carne cruda” in unele limbaje. Doar parte din grupul mare al oamenilor care traiesc in zona Cercului Polar, acestia pot fi intalniti pe o arie extinsa, incepand din Siberia si ajungand pana in Canada, unde au avut parte de cea mai complexa evolutie. Cunoscuti prin cruzimea spartana de a ucide copiii si batranii care ii incurcau, invaluiti de Aurora Boreala si spiritele inaintasilor, mai nou fiind si o forta politica, acesti oameni merita o demistificare, fiind parte a unei culturi care merita pastrata, pentru imbogatirea generatiilor viitoare.
Imaginile noastre despre eschimosi sunt in mare parte simpliste, de multe ori parand fara sens alegerea lor de a trai in cele mai ostile zone ale planetei. Misteriosi, legati de natura si duri, la fel ca tundra, acesti oameni ne pot invata multe, avand o istorie dintre cele mai fascinante. La fel ca alte popoare nordice similare, populatia Inuit s-a desprins dintr-o ramura veche, numita Thule, aproximativ cu 1000 de ani inaintea erai noastre. Aveau relatii comerciale cu popoarele mai sudice, uneori se razboiau intre ei, mai tarziu fiind alungati mai spre centrul continentului de “mica glaciatiune”.
Aveau un stil de viata diferit, care se baza pe un set de norme extrem de simplu si de eficient. Astfel, doar trei lucruri trebuiau luate in consideratie: ceea ce trebuie urmat, ceea ce trebuie facut si ceea ce trebuie evitat. Moralitatea lor i-a uimit pe colonistii care au ajuns in Canada, de exemplu, asa luand nastere multe din legendele despre eschimosi. Intr-adevar sistemul familial era putin diferit, poate si din cauza religiei permisive si neintrusive in viata individului. Un barbat putea avea o sotie sau mai multe, iar divorturile si legaturile promiscue nu socau pe nimeni. Familiile cu copii trebuiau insa sa intrebe inteleptii satului daca pot sau nu sa se separe, aratand interesul pentru bunastarea acestora. Nici nu e de mirare ca puritanii europeni au fost socati, impunandu-si propriile pareri si moralitatea.
Conform noii legislatii a Canadei, care fusese facuta fara sa ii intrebe nimeni pe eschimosi, acestia se puteau trezi pedepsiti pentru ceva ce era perfect normal in cultura lor. In plus, religia crestina a fost impusa fortat asupra acestei populatii, care pana la urma a acceptat-o, astfel pierzandu-se si o parte din cultura. Scrisul si literele specifice, nu foarte diferite de hieroglife, s-au pierdut, inlocuite fiind de scrisul latin. Lumea se shimbase mult pentru inuiti dupa venirea europenilor, care pe langa un nou sistem moral adusesera si boli si pedepse.
O vreme, populatiile asa-zis “civilizate” au uitat de populatia din nordul extrem, fiind preocupati de razboaiele mondiale si problemele economice. Insa “eschimosii primitivi” nu aveau de gand sa se lase uitati asa usor. In 1960-1970 a avut loc o adevarata revolutie politica, mai multi membri inuiti implicandu-se in partide si cerand drepturi pentru poporul lor. Un prim conflict a fost marcat de pamanturile luate cu forta de la nordici de europeni, si care acum erau dorite inapoi. Ca urmare, o parte a Canadei are un statut specific, avand o anumita autonomie decizionala.
Un alt punct important a fost acela de inlaturare a “miturilor despre eschimosi”. Dupa cum s-a aflat de catre cercetatori, inuitii nu isi ucideau batranii prea inceti. De fapt, acestia se sinucideau des retragandu-se in pustietatea inghetata, desi rudele incercau sa ii opreasca. In plus, povestile despre copiii diformi ucisi pentru acelasi motiv chiar de parinti, sunt la fel de false. Descoperile arheologice au revelat existenta unor persoane trecute de varsta copilariei si care sufereau de malformatii congenitale. Inuitii nu erau bestii, asa cum credeau colonistii.
Pe langa inlaturarea unor conceptii gresite, inuitii au luat masuri de a-si proteja cultura si de a o populariza. Intr-o vreme, se credea ca tot ce creasera ei timp de cateva mii de ani avea sa dispara. Cutitele din colti de morsa, ritualurile de protejare a celor mai frumosi catei Husky, tehnicile de construire a unui iglu (casa temporara contruita din gheata si zapada), toate pareau sa ajunga simple legende. Din fericire insa, popularizarea culturii, scolile speciale si activitatile turistice au produs un efect invers. Eschimosii nu mai erau primitivi, erau fascinanti. Legendele lor despre dansul stramosilor ce poate fi vazut in Aurora Boreala, spiritele noptii care se furiseaza prin padurile intunecate, tehnicile de vanatoare si mancarurile specifice (care includ orice, de la carne de ren si bou moscat si pana la cea de vulpe polara) au atras sute de turisti si cineasti in zona, dorind sa surprinda una dintre cele mai autentice culturi din lume.
Din pacate insa, criza financiara genralizata si lipsa de adaptare la piata muncii a dus la saracie generalizata pentru multi inuiti. Legile care previn vanatoarea si poluarea au avut impactul lor, asa incat multi dintre acesti oameni sunt diagnosticati cu depresie si lipsa oricarei sperante intr-un viitor mai bun. Viata oamenilor Inuit a ajuns din pacate la fel de instabila ca Aurora Boreala.
