Premiile Darwin pentru prostie “extremă”

Premiile Darwin pentru prostie au fost iniţiate în 1993, de către Wendy Northcutt, la vremea aceea absolventă de biologie moleculară, la Universitatea Berkeley, din California, ulterior definitivându-şi studiile în neurobiologie, la Universitatea Stanford.

Wendy Northcutt a avut ideea de a înfiinţa un site, pe care internauţii puteau (si pot in continuare) relata întâmplări relevante pentru prostia umană, publicate, începând cu anul 2000, în mai multe volume, de a căror redactare s-a ocupat chiar iniţiatoarea proiectului, din situaţiile consemnate pe site fiind aleşi “premianţii” – acele persoane care se disting prin acţiuni atât de stupide (care uneori le pot fi fatale), încât sunt greu de crezut (dar absolut reale şi verificate).

Regulamentul pentru acordarea Premiilor Darwin pentru prostie extremă conţine, pe lângă criteriile obligatorii pentru candidaţi (si, implicit, pentru propunători), şi câteva reguli cinice – de cele mai multe ori, “premiul se acordă postum”, comemorându-se indivizi cărora propria prostie le-a fost fatală, aspecte care demonstrează că selecţia naturală funcţionează.

Conform teoriei selecţiei naturale, aşa cum a formulat-o Charles Darwin, natura produce spontan variaţii avantajoase, dăunătoare sau indiferente, fenomen care face ca variaţiile “dăunătoare” să se propage la mai puţini indivizi, până dispar, în timp ce cele “avantajoase” susţin progresul speciei.

Se pare că ideea acordării Premiilor Darwin pentru prostie s-a bucurat şi se bucură încă de popularitate, de vreme ce se înregistrează milioane de accesări ale site-ului în fiecare lună, iar acest interes se explică, poate, şi prin faptul că trăim într-o epocă în care una dintre cele mai mari ameninţări la adresa umanităţii este prostia.

O tendinţă periculoasă a epocii contemporane – “idiocraţia”

Se întâmplă, în realitatea în care trăim, la începutul mileniului al III-lea, un fenomen paradoxal – în paralel cu progresul indubitabil înregistrat în ştiinţă şi tehnologie, se manifestă o tendinţă de “stupidizare”, de abrutizare, la diverse niveluri, un fel de “înfrângere” a raţionalităţii şi a inteligenţei.

Dincolo de scenele de viaţă cotidiană, de ignoranţă la nivel individual, de diluare sau dispariţie a valorilor, perioada în care lumea s-a confruntat cu pandemia de Covid 19, iar acum războiul pe care Rusia l-a declanşat în Ucraina ilustrează din plin această tendinţă.

Încă din anii 1980, într-o carte devenită celebră şi care a rămas extrem de actuală – “Legile fundamentale ale imbecilităţii umane” – italianul Carlo Cipolla, specialist în istoria economiei, observa că “proştii sunt mulţi, iraţionali şi, inevitabil, creează probleme pentru ceilalţi”.

Interesele individuale, de grup, încurajarea comportamentelor nocive (inclusiv prin lipsa de reacţie a celorlalţi), minciuna, tupeul, servitutea ridicată la rang de virtute, lipsa de morală şi de moralitate, dezumanizarea, absenta empatiei, violenţa fizică, verbală, frustrările, mercantilismul, absența îndoielii, anti-intelectualismul, dogmatismul, snobismul sunt doar câteva dintre cauzele care favorizează proliferarea prostiei.

Filosoful grec Theophrastus definea prostia ca „o inerție mentală care se manifestă atât în acțiuni, cât și în cuvinte”. Să fi devenit Premiile Darwin pentru prostie o necesitate, un semnal de alarmă în raport cu condiţia omului contemporan, din ce în ce mai depersonalizat, fără raţionalitate, fără voinţă, dominat de “mentalitatea de turmă”?

Premiile Darwin pentru prostie – criterii

Principalele criterii în funcţie de care sunt departajaţi candidaţii pentru Premiile Darwin pentru prostie sunt următoarele:

• întâmplarea care relevă prostia extremă trebuie să fie adevărată, verificată din surse de încredere şi să se petreacă în anul în care se acordă premiul;
• candidatul trebuie să fie un om matur, pentru că, se spune în regulament, “numai adulţii pot face lucruri cu adevărat stupide”;
• prostia să fie “originală”, deoarece adevărata idioţenie este unică, inconfundabilă şi, eventual, repetabilă (la nivel individual/ colectiv);
• Premiile Darwin pentru prostie se acordă, de regulă, postum, protagoniştii fiind victimele propriei prostii.

Oamenii de ştiinţă au avut atitudini diferite faţă de Premiile Darwin pentru prostie, cei mai mulţi considerând că unele pot fi “amuzante”, altele se pot încadra în “umorul negru”, dar că nu sunt relevante pentru teoria selecţiei naturale, ci doar pentru limitele educaţiei şi comportamentului individual.

Premiile Darwin pentru prostie – câteva exemple

• Un şofer din Zimbabwe a trebuit, la un moment dat, să transporte la un spital un grup de 20 de persoane cu afecţiuni psihice. Pe drum, şoferul a oprit ca să cumpere ceva de la un fast food, timp în care toţi cei 20 de bolnavi au dispărut. Pentru a rezolva cumva situaţia, şoferul a mers până la prima staţie de autobuz, oferindu-se să transporte gratis 20 de călători, pe care i-a dus insă la spital, în locul celor dispăruţi, spunându-le medicilor care i-au luat în primire că trebuie să fie foarte atenţi, deoarece toţi au “un comportament ciudat”. Medicii s-au comportat atât de “atent”, încât abia după trei zile au înţeles că nu era vorba de oameni bolnavi, anunţând, în sfârşit, cazul la poliţie.
• Într-un magazin din Lousiana, un individ i-a cerut casierei să-i schimbe o bancnotă de 20 de dolari. Când casiera a deschis sertarul cu bani, respectivul a ameninţat-o cu un revolver şi a luat toţi banii pe care i-a găsit. Premiul Darwin pentru prostie a fost acordat, pentru că, în sertar, erau doar 15 dolari, iar hoţul lăsase pe tejghea bancnota de 20 de dolari.
• În Pakistan, un bărbat în vârstă de 40 de ani s-a oferit voluntar când un individ a pretins că poate să omoare şi să readucă la viaţă pe cineva, dacă persoana respectivă este credincioasă. Voluntarul credincios a murit, iar înfăptuitorul de “miracole”, care nu experimentase niciodată “învierea”, a ajuns la închisoare.
• Unei femei din New York i s-a furat poşeta. Pentru că femeia reţinuse semnalmentele hoţului, când acesta a fost găsit de poliţie şi recunoscut de femeie, respectivul a spus că şi el o recunoaşte pe victimă şi consideră că, astfel, “sunt chit”, aşa că trebuie să fie eliberat.
• Într-un restaurant dintr-un oraş american, un bărbat i-a cerut casierului toţi banii, dar angajatul restaurantului i-a spus că nu poate deschide casa decât dacă i se comandă ceva. Individul înarmat a cerut o salată cu ceapă, dar casierul i-a explicat că aşa ceva se poate servi doar dacă va comanda micul dejun complet. Neavând bani pentru un mic dejun, atacatorul a renunţat.
• Un bărbat care a fost martor fără voie la un jaf, a încercat să-i someze pe hoţi cu un foc de avertisment, dar, pentru că arma nu a declanşat, a întors-o spre el, a privit pe ţeavă, moment în care arma s-a descărcat, rănindu-l grav.
• În Kenya, doi bărbaţi au vrut “să intre în istorie” pozându-se cu un elefant. În momentul selfie-ului, elefantul a devenit brusc agitat, călcându-i în picioare pe cei doi.
• Un tânăr în vârstă de 22 de ani a avut ideea de a face bungee-jamp, sărind de pe un pod înalt de 70 de picioare. Nu a vrut să apeleze la ajutorul unor persoane specializate, a făcut singur calculele, a măsurat şi a tăiat corzile, numai că a pierdut din vedere elasticitatea corzilor, sfârşind dramatic.
• Un pasionat de distracţiile cu snowmobilul, din Fairbanks, Alaska, a ignorat avertismentele legate de o posibilă avalanşă, ceea ce s-a şi întâmplat, individul scăpând după ce a fost aproape îngropat sub nămeţi. Dacă orice persoană cu raţionalitate ar fi renunţat, bucurându-se că a scăpat cu viaţă, respectivul bărbat a continuat “aventura”, cea de-a doua avalanşă fiindu-i fatală.

“Imbecilitatea pare să prolifereze, precum un Univers în expansiune”…

Dacă la Premiile Darwin pentru prostie extremă adăugăm Premiile Ig Nobel, care se acordă în fiecare an, pentru cele mai absurde, derizorii descoperiri ale oamenilor de ştiinţă, ne putem face o imagine cuprinzătoare despre disponibilitatea fiinţei umane spre această zonă obscură – prostia – despre care Albert Einstein spunea cu ironie că: “Două lucruri sunt infinite: Universul și prostia umană. Dar în ceea ce privește Universul nu am încă certitudini”. Tot Einstein remarca, în urmă cu aproape un secol, că: “Trei mari forţe vor ajunge să domine lumea – prostia, frica şi lăcomia”.

În acelaşi sens, un scriitor şi filosof din secolul al XIX-lea, Ernest Renan, sublinia că: “Prostia umană este singura care ne poate da o idee despre ceea ce înseamnă infinitul”.

Un filosof contemporan, Maurizio Ferraris, într-o carte din 2016 – “Prostia este un lucru serios” (L’imbecillità è una cosa seria) – observa, la rândul lui, că fiecare epocă are impostorii, mincinoşii, necinstiţii şi, mai ales, proştii săi, fie că aceştia aparţin maselor largi sau aşa-ziselor “elite” şi că “imbecilitatea pare să prolifereze, precum un Univers în expansiune”.

Rămâne la latitudinea fiecăruia să constate dacă Premiile Darwin pentru prostie, pe de o parte, şi tendinţele epocii actuale, pe de alta, reprezintă sau nu motive de îngrijorare, dacă astfel de manifestări pot fi sau nu semnele unei “paradigme” periculoase pentru condiţia umană.

http://www.youtube.com/watch?v=Lc5DNhMxYvk