Premiile Pulitzer sunt unele dintre cele mai prestigioase distincții acordate în fiecare an, în luna mai, în Statele Unite, de către Universitatea Columbia, din New York, pentru realizări deosebite în literatură (romane, biografii, poezie, teatru), jurnalism (inclusiv jurnalism de investigație, reportaje, editorial, fotografie etc.), muzică (de obicei, clasică sau contemporană).
Peste o sută de juraţi sunt selectaţi anual, pentru a face parte dintr-o comisie specială (The Pulitzer Prize Board), care face nominalizările pentru categoriile menţionate anterior şi pentru a decide prin vot câştigătorii. Premiile Pulitzer au fost instituite în 1917, din iniţiativa editorului de ziare şi jurnalistului american, de origine maghiară, Joseph Pulitzer, care a donat, prin testament, o sumă impresionantă de bani Universităţii Columbia, cu scopul de a înfiinţa prima şcoală de jurnalism din lume şi a acorda premiul care poartă numele jurnalistului
Premiile Pulitzer 2025 – Literatură (Ficţiune)
De-a lungul timpului, scriitori care astăzi se află în patrimoniul culturii universale, care au devenit repere ale marii literaturi au primit acest premiu – Ernest Hemingway (în 1953, pentru “Bătrânul şi marea”), John Steinbeck (“Fructele mâniei”), Margaret Mitchell (“Pe aripile vântului”), Harper Lee (“Să ucizi o pasăre cântătoare”) etc.
Premiul Pulitzer 2025 pentru Literatură (Ficţiune) a fost acordat scriitorului Percival Everett (n.1956), pentru romanul “James”, considerat una dintre cele mai importante lucrări de ficțiune ale deceniului.
Cartea, care anul trecut a primit şi prestigiosul premiu NBA (National Book Awards), care recompensează “cea mai bună literatură din America”, Premiul Orwell (din Marea Britanie), Premiul literar Aspen Words, este tradus şi în limba română, adăugându-se volumului “Copacii” (“The Trees”), al aceluiaşi autor (tradus anul trecut) şi care s-a bucurat de un succes remarcabil.
Hernan Diaz, laureat al Premiului Pulitzer din 2024, scria, într-o recenzie, că: “Percival Everett este un gigant al literaturii americane, iar “James” este o carte extraordinară […] Acest roman strălucit rescrie istoria literară ca să auzim vocile pe care le-a înăbușit mult timp”.
Romanul „James” este o reimaginare literară profundă și provocatoare a celebrului roman “Aventurile lui Huckleberry Finn”, de Mark Twain. Spre deosebire de originalul publicat în 1884, care este narat din perspectiva lui Huck, Everett oferă povestea din punctul de vedere al lui Jim, un sclav afro-american, care fuge de robie.
Sunt valorificate, în carte, teme esenţiale legate de condiţia umană – identitate și umanitate, libertate (nu doar ca stare fizică – fuga din robie – ci ca proces interior de descoperire a sinelui), inegalităţi sociale şi rasiale etc.
Romanul coferă o voce profundă, lucidă și “filosofică” lui Jim, care este construit ca un protagonist inteligent și introspectiv. Sunt explorate realitatea brutală a sclaviei, dar și strategiile de supraviețuire, inteligența socială și rezistența subtilă a celor oprimați.
Revizuind canonul literar şi istoria spusă de învingători…
Scriitura romanului „James” este complexă, subtilă și ironică, păstrând elemente de aventură și umor, dar infuzate cu o tensiune morală și intelectuală profundă, alternând intre descrieri poetice și pasaje aspre, brutale, care reflectă cruzimea realității sclaviei. Jim se preface adesea că este mai puțin inteligent decât în realitate, folosind un limbaj simplist în public, dar exprimându-se interior cu mare claritate și profunzime.
Percival Everett nu doar comentează, ci și “corectează” și completează una dintre cele mai cunoscute povești americane (Huckleberry Finn), punând sub semnul întrebării canonul literar și istoria spusă de învingători.
Cartea a fost primită cu mult interes de public, dar şi de critica literară, care l-a elogiat pe autor pentru “turul de forță literar”, care pune la indoială mitologiile naționale americane. Criticii au remarcat faptul că romanul este nu doar o rescriere, ci si o recuperare istorică și etică, aducând în prim plan adevăruri ignorate sau deformate.
Drepturile pentru ecranizarea romanului “James” au fost achiziţionate deja de către “Universal Pictures”, cu Steven Spielberg, unul dintre cei mai mari regizori ai tuturor timpurilor, ca producător executiv.
Alţi câştigători şi finalişti
Printre finaliştii Premiilor Pulitzer 2025 la această categorie – ficţiune/ literatură – s-au mai aflat: Rita Bullwinkel, cu romanul de debut “Headshot”, Stacey Levine, cu “Mice 1961” şi Gayl Jones, cu “The Unicorn Woman” (Femeia unicorn), aceasta din urmă ( Gayl Jones) cunoscută de cititorii români mai ales pentru romanele “Şobolanul alb” (2024) si “Palmares” (2021).
La categoria “Literatură (Poezie)”, câştigătoare a fost Marie Howe, cu volumul “New and Selected Poems” (care exprimă în versuri şi metafore experiențe cotidiene şi teme precum singurătatea și sacralitatea vieții).
La categoria “Biografie”, Premiul Pulitzer 2025 a fost acordat fostului jurnalist, in prezent, autor de ficţiune şi nonficţiune, Jason Roberts, pentru volumul “Every Living Thing: The Great and Deadly Race to Know All Life” – o dublă biografie a lui Carl Linnaeus și Georges-Louis de Buffon, pionieri ai clasificării speciilor, care au influențat profund modul în care înțelegem natura.
Pentru “Dramă”, Premiul Pulitzer 2025 a fost acordat lui Branden Jacobs-Jenkins, pentru piesa de teatru “Purpose” (“Scop”), o piesă care explorează dinamica unei familii afro-americane de clasă mijlocie, al cărei “patriarh” a fost o figură centrală în Mișcarea pentru Drepturi Civile.
La categoria “Memorii”, câştigătoare a fost Tessa Hulls, pentru “un memoriu grafic”- ”Feeding Ghosts: A Graphic Memoir “ (“Hrănind fantome”) – ce aduce la viață poveștile a trei generații de femei chineze, explorând traumele transmise și istoriile familiale.
Premiile Pulitzer 2025 – Muzică
“Insulele cerului” (“Sky Islands”), de Susie Ibarra, este compoziţia care a câştigat Premiul Pulitzer 2025, la categoria “Muzică”, inspirată de ansamblurile de gong din Filipine şi de imaginea pădurilor tropicale din Luzon, cea mai mare insulă a arhipelagului.
Este o compoziţie în care conştiinţa ecologică (“Insulele cerului”- metaforă pentru vârfurile muntoase din regiunea natală a compozitoarei, unde se află cel mai mare număr de specii de mamifere unice în lume), se îmbină cu o bogată tradiţie muzicală filipineză şi în care remarcabilă este “împletirea muzicalităţii cu abilităţile de improvizaţie” după cum subliaza juriul Pulitzer.
Susie Ibarra, născută în SUA, dar din părinţi filipinezi, este interpretă şi compozitoare de muzică jazz, muzică avangardistă, clasică etc. Este percuţionistă (plasată, în 2010, de către revistele de specialitate, în fruntea topului “100 cei mai buni percuţionişti ai muzicii alternative”).
Premiile 2025 pentru Jurnalism
Pentru Premiile Pulitzer 2025 pentru Jurnalism, juraţii au avut în vedere reportaje de investigaţie, editoriale, fotografii de știri, fotografii de caracter (realizate de ziare şi reviste), caricaturi şi “serviciul public”.
Au fost premiate reviste precum “The Washinton Post” (pentru relatări şi fotografii privind tentativa de asasinare a lui Donald Trump), “The New York Time” (pentru diverse reportaje legate de evenimente de mare actualitate sau de personalităţi ale vieţii publice), “The Wall Street Journal” (pentru relatări referitoare la schimbările politice şi personale ale lui Elon Musk, inclusiv aderarea sa la politica Partidului Conservator și conversațiile sale private cu președintele rus Vladimir Putin) etc.
În general, Premiile Pulitzer pentru Jurnalism subliniază rolul mass-media în menţinerea unui climat sănătos în viaţa publică, monitorizând evenimente, politicieni, oferind, cu obiectivitate şi acurateţe, informaţii şi facilitând exprimarea opiniilor şi preocupărilor oamenilor obişnuiţi.
Jurnalismul este (ar trebui să fie) “câinele de pază al democraţiei” – subliniau membrii “The Pulitzer Prize Board”, garanţia că informaţiile ajung corect la publicul larg, un mod de a îndemna la conştientizarea realităţii imediate şi la refecţie, de aceea încurajarea calităţii presei – corectitudine, responsabilitate, transparenţă – prin intermediul unor premii, precum “Pulitzer”, are menirea de a menţine “coloana vertebrală” a jurnalismului, bazată pe angajament faţă de principii şi fiabilitatea informaţiilor, pe protejarea eticii, într-o lume în permanentă schimbare şi atât de fragilă. Jurnalismul autentic trebuie să informeze, să educe, să inspire, să ajute oamenii să răspundă şi să facă faţă provocărilor de orice natură.
