Prepelița (Coturnix coturnix), cunoscută popular ca pitpalac, este o pasăre migratoare de dimensiuni mici, prezentă în regiunile fertile de câmpie și deal din România, până la poalele Munților Carpați. Această specie de galiform migrează în fiecare an din Europa către Africa și Asia de Sud, străbătând distanțe mari.
Prepelița își face cuibul în lanurile de grâu și alte semănături, iar glasul ei distinct a inspirat numeroase denumiri populare. Deși odată era frecventă pe câmpurile românești, populația sa a scăzut semnificativ din cauza agriculturii intensive și a vânătorii.
Habitatul și distribuția prepeliței în România și Europa
Prepelita (Coturnix coturnix) face parte din ordinul Galliformes si este singurul galiform din Germania care migreaza regulat pana la limita nordica a continentului african cu clima tropicala, strabatand Marea Mediterana noaptea in carduri mari. Cand ajung la tarm, sunt asa de istovite, incat de cele mai multe ori sunt prinse cu fileele in cantitati mari.
Unele specii ierneaza in Asia de Sud-Vest. Altele, din Scandinavia pleaca toamna in Europa de Sud. Aceasta pasare este numita in popor pitpalac datorita glasului ei si este una din pasarile de vanat cele mai cunoscute din Romania, populand teritoriul tarii pana la limita de jos a Muntilor Carpati. Este o pasare migratoare, vine la noi in tara la inceputul lunii aprilie si pleaca in luna septembrie.
Femela isi face de obicei cuibul pe sol, in lanuri de grau sau alte semanaturi, intr-o gropita captusita cu plante uscate si ascunsa de ierburi. Cloceste uneori de doua ori pe an, in timpul verii, cate 8-15 oua galbui cu pete mici maro sau negre.
Masculul nu ajuta la clocit. Dupa 18-19 zile, ies puii care sunt hraniti, condusi si ocrotiti de femela. Ei cresc foarte repede, deja dupa doua saptamani sunt pregatiti sa-si paraseasca cuibul, iar dupa cinci sau sase saptamani sunt destul de dezvoltati ca sa faca calatoria de iarna.
Prepelita prefera regiunile fertile si bogat cultivate de campie si deal, in special zonele cu grau si secara.
Caracteristicile fizice ale prepeliței: penaj brun-cafeniu și corp compact
Locurile mlastinoase si regiunile de munte sunt intotdeauna evitate. Are penajul brun-cafeniu cu numeroase striuri longitudinale, unele mai deschise si altele mai inchise la culoare. Sub gat are o zona ruginie, iar pe burta penajul este galbui.
Are ciocul mic si curbat, lungimea de cca. 20 cm si greutatea de 90-100 g. Se hraneste cu diferite seminte, muguri, frunze, tot felul de insecte. Pentru a facilita digestia obisnuieste sa inghita mici pietricele, iar pentru a-si potoli setea ii sunt suficiente cateva picaturi de roua pe care le colecteaza de pe frunze.
In ultimul timp, la noi in tara aceasta pasare mica este vazuta destul de rar, deoarece efectivul ei a scazut foarte mult datorita agriculturii, cuiburile sunt deseori distruse in timpul secerisului si femelele care clocesc ouale sunt omorate. De asemenea, vanatul intens din trecut a facut sa scada foarte mult numarul prepelitelor.
Impactul agriculturii asupra populației de prepelițe
De-a lungul ultimelor decenii, practicile agricole intensive au avut un impact semnificativ asupra populațiilor de prepelițe. Secerișul mecanizat distruge adesea cuiburile ascunse în lanurile de grâu, iar puii și femelele care clocesc sunt victime frecvente.
Pe lângă pierderea habitatelor de cuibărit, utilizarea pesticidelor a dus la reducerea insectelor, care reprezintă o parte importantă din dieta prepelițelor, mai ales în perioada de creștere a puilor. Din acest motiv, măsurile de conservare și protecție, precum reducerea utilizării pesticidelor și protejarea habitatelor naturale, sunt esențiale pentru refacerea populației de prepelițe.
