In urma cu aproape 41 de ani, cel care a avut geniala idee de a trimite primul e-mail, probabil ca nu si-a imaginat ce impact urias va avea posta electronica asupra comunicarii in epoca post-moderna. In toamna anului 1971, Ray Tomlinson, inginer la firma de computere americana BBN (cea careia i se datoreaza reteua ARPANET, sistemul TENEX si limbajul de programare Logo), aflat la vremea respectiva sub contract cu guvernul american pentru proiectul Arpanet (“stramosul” Internetului), a pus la punct doua programe. Primul – SNDMSG – pentru Send Message, asociat cu READMAIL, permitea mai multor persoane care foloseau acelasi computer sa isi lase mesaje. Al doilea, CPYNET, facea posibila copierea simultana a unui fisier pe toate calculatoarele din reteaua Arpanet (care, la vremea respectiva, insemna 15 aparate). In acest context s-a gandit Ray Tomlinson sa asocieze cele doua programe astfel incat sa se poata face un schimb de mesaje de la un calculator la altul. A conceput un al treilea program SNDMSG/ READMAIL si a scris 200 de linii de cod. A creat doua casute postale electronice, pe doua calculatoare aflate unul langa altul, si a reusit sa trimita un mesaj dintr-o parte in cealalta. E-mail-ul (posta electronica) isi incepea drumul in viata.

Istoria lui @

Urmatorul pas consta in definirea adresei electronice si Tomlinson decide sa o separe in doua. De o parte, numele utilizatorului si, de cealalta, numele calculatorului pe care se afla casuta de primire. Pentru a le separa, a ales semnul @. De ce acesta si nu un altul? In primul rand, semnul @ se afla pe tastatura calculatorului pe care il folosea si, in al doilea rand, @ nu era nici nume comun, nici propriu, deci nu exista vreun risc pentru a se face confuzii. De unde vine acest semn “misterios” pe care, astazi, nimeni nu il mai ignora, la ce folosea pana la data respectiva?

Prin urmare, Tomlinson trece in revista tastatura si la litera P, cu Shift+P, gaseste @, semn pe care il considera potrivit pentru separarea celor doua parti ale adresei de e-mail. In plus, acest semn tipografic uitat – @ -avea avantajul ca in engleza se pronunta “at” (cu sensul de “la”). Tomlinson insusi recunostea, ulterior, cu umor, ca el l-a salvat pe @ de la moarte, dandu-i o noua viata.

Dar ce cauta un asemenea semn pe tastatura calculatorului lui Tomlinson? @ a cunoscut momentul lui de glorie in secolul al XIX-lea, in SUA, unde comerciantii il foloseau pentru a indica pretul unui produs, de exemplu, “3 books@$ 10”, ceea ce insemna “ 3 carti, la 10 dolari bucata”. Masinile de scris, aflate in comert, incepand cu 1873, aveau inclus acest semn pe tastatura, pentru ca negustorii si contabilii sa il poata folosi in documentele lor privitoare la pretul marfurilor pe care le comercializau. Cum primele calculatoare au preluat tastatura

Ray Tomlinson, Foto: Ray Tomlinson
Ray Tomlinson, Foto: Ray Tomlinson

masinii de scris, @ a supravietuit.

Daca ne intrebam care este povestea si mai veche (inainte de secolul al XIX-lea) a lui @, atunci lucrurile sunt mai controversate. Se pare ca, in manuscrise, incepand cu secolul al XII-lea, @ era prescurtarea prepozitiei latine “ad” (cu sensul “la”, “catre”), cei care scriau, pentru economie de timp, infasurandu-l pe “d”, in jurul lui “a” (“a” rond, “incercuit”). Dupa secolul al XVII-lea, @ se poate vedea in toate documentele oficiale ale cancelariilor europene, care foloseau ca limba oficiala latina, indicand, de exemplu, o adresa: “@ SSMM Ludov. & Marg. R&R Francae”, ceea ce trebuie citit “Majestatilor Sale, Ludovic si Margareta, Rege si Regina a Frantei”.

Citește și:  Cum definim stenografia si cum a evoluat aceasta de-a lungul anilor?

Altii sustin ca @ are legatura cu o unitate de masura folosita de comerciantii spanioli si portughezi, in secolul al XVII-lea, “arroba” (din cuvantul arab “ar-rouba”), care insemna un sfert de chintal, simbolizata prin @. In documente venetiene, din jurul anului 1500, se poate vedea acest semn.

Revenind la Ray Tomlinson, acesta creeaza prima adresa de e-mail din istoria comunicatiilor electronice – tomlinson@bbn-tenexa – “bbn”, de la numele companiei la care lucra, iar “tenexa”, pentru a indica sistemul utilizat, Tenex.

In 1972, Larry Roberts, unul dintre directorii de la compania DARPA, concepe un succesor al lui REDMAIL, numit RD, capabil sa claseze mesajele dupa subiect, data si sa poata fi citite in ordinea aleasa de cel care le-a primit. In perioada imediat urmatoare, au fost realizate alte programe, WRD, primul software care combina functia de trimitere/citire mesaje, BANANARD, MAILSYS, XMAIL etc. O statistica din 1973, arata ca e-mail-ul reprezenta 75% din traficul pe Arpanet.

In 1975, John Vittal realizeaza MSG, primul software de mesagerie moderna, incluzand o interfata personalizabila si avand functiile “Compose”/”Send”/”.

Ray Tomlinson si Gary Thuerk, Foto: 2organize.com
Ray Tomlinson si Gary Thuerk, Foto: 2organize.com

Primul spam

Pe 3 mai 1978, Gary Thuerk, un angajat la DEC (Digital Equipment Corporation) trimite primul spam, din istoria postei electronice, prin care invita 393 de persoane sa descopere noua sa inventie, o masinarie “2020”. In prezent, potrivit statisticilor, spam-urile reprezinta intre 75-90% din e-mail-urile trimise in intreaga lume (adica aproximativ 100 de miliarde pe zi). Pana si Bill Gates pare ca se mai insala cateodata, de vreme ce, in 2004, anunta disparitia spam-urilor, pana in 2006.

Primul “smiley”

In 1982, se naste si “smiley”, “tatal” sau fiind cercetatorul american, specializat in inteligenta artificiala, Scott Fahlman. Primul mesaj cu “smiley🙂 a fost trimis de catre acesta, in 19 septembrie 1982, prin care propunea ca un astfel de semn sa fie asociat mesajelor amicale/glumete, in conditiile in care cel care primeste mesajul nu isi poate da seama de dispozitia interlocutorului nici dupa voce, nici dupa expresia fetei. Problema s-a pus mai serios dupa ce angajatii de la “Carnegie Mellon University” nu se “prinsesera” la o gluma cu un incident in lift si se crease mare panica. Au fost propuse mai multe simboluri, precum *, %, #, &, dar s-a considerat ca cea mai eleganta a fot solutia lui Fahlman. Astazi, emoticoanele sunt nelipsite de pe bloguri, forumuri, chat-uri, e-mail-uri, telefoane mobile. Yahoo, Microsoft integreaza emoticoane in serviciile lor de mesagerie.

Scott Fahlman, Foto: poweruser.aeiou.pt
Scott Fahlman, Foto: poweruser.aeiou.pt

Daca aparitia  unui “smiley” informatic s-a produs in ’82, emoticonul zambitor atat de cunoscut a aparut pentru prima data, intr-o revista – “New York Herald Tribune” – la 10 martie 1953. Zece ani mai tarziu, fata zambitoare galbena a fost conceputa de un artist, freelancer american, Harvey R. Ball, in cadrul unei campanii a unei firme de asigurari. De asemenea, pentru a ridica moralul angajatilor din companie, intr-un moment mai putin favorabil pentru ei, Ball a creat si alte imagini (emoticoane), pe care nu a reusit insa sa le breveteze.

Primul .com a aparut si a devenit primul nume de domeniu inregistrat, in 1985, iar primul e-mail din China a fost trimis in 1987.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.