Principiul Pollyanna şi efectele sale psihologice – o sabie cu două tăişuri

Principiul Pollyanna sau “prejudecata pozitivă” este un concept din psihologie care descrie tendința oamenilor de a-şi aminti şi de a se concentra asupra aspectelor pozitive ale vieții și de le a ignora sau minimaliza pe cele negative. Până la un punct, acest principiu, care derivă din tendinţa minţii (la nivel subconştient) de a reţine experienţele pozitive, în vreme ce, la nivel conştient, primează cele negative, seamănă cu Efectul Barnum-Forer, referitor la reprezentarea sinelui şi prezicerea viitorului.

Denumirea – Principiul Pollyanna – derivă din numele personajului Pollyanna Whittier, o fată orfană, dar extrem de optimistă, care găsea mereu un motiv de bucurie, indiferent cât de grea era situația, din romanul omonim (care a devenit rapid, la momentul publicării, un adevărat fenomen social), scris de Eleanor H. Porter, în 1913.

În psihologie, acest principiu a fost identificat si definit, în 1978, de către Margaret Matlin și David Stang, în cartea “ Principiul Pollyanna: Selectivitate în limbaj, memorie și gândire” şi descris ca o “prejudecată pozitivă”, pe care oamenii o manifestă când se gândesc la trecut, un fel de nostalgie pentru “vremurile bune de altădată”, un fel de “truc” al minţii de a se refugia în momente fericite care “au fost”, atunci când prezentul este neconvenabil.

Cum funcţionează Principiul Pollyanna?

Conținutul esențial al Principiului Pollyanna se referă, aşadar, la înclinația naturală a oamenilor de a-și aminti mai bine evenimentele plăcute decât pe cele neplăcute, tendinţă care are o funcție psihologică adaptativă – poate contribui la sănătatea mentală și la reziliență în fața dificultăților.

De exemplu, o persoană care și-a pierdut locul de muncă poate spune: „E greu, dar mă bucur că am mai mult timp să fiu cu familia și poate e o șansă să fac ceva ce-mi place cu adevărat”. Altcineva, care a depăşit o problemă de sănătate, poate adopta o atitudine Pollyanna – “Boala asta m-a învățat să prețuiesc mai mult viața și lucrurile mici”, ceea ce poate îmbunătăți calitatea vieții și chiar răspunsul la tratament, conform unor studii despre “coping pozitiv” (reconsiderare pozitivă). Un sportiv, după un eşec, îşi poate spune: “Nu am câștigat, dar am învățat multe. Data viitoare voi fi mai pregătit”, concentrându-se pe ceea ce poate fi învăţat, nu pe pierdere.

În educaţie, profesorii folosesc adesea “jocul Pollyanna” sub forma învățării prin recunoștință – întrebări zilnice, de felul: “Care a fost cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat azi?”, promovarea învățării pozitive după greșeli: “Ce ai învățat din situaţia aceasta?” etc.

Psihologia pozitivă (dezvoltată de Martin Seligman, aflat pe locul 31 în topul celor mai citați psihologi ai secolului al XX -lea) include concepte strâns legate de Principiul Pollyanna – cultivarea optimismului realist, focus pe puncte forte și resurse personale (un tip de antrenament mental, care reduce depresia, crește satisfacția în viață și reziliența).

De altfel, nenumărate studii arată că, de cele mai multe ori, creierul reține mai bine informația pozitivă decât pe cea neutră sau negativă (așa-numitul “bias Pollyanna”) şi că persoanele cu o atitudine pozitivă au șanse mai mari să-și revină după traume.

Principiul Pollyanna – o sabie cu două tăişuri

Deși Principiul Pollyanna aduce multe beneficii (reziliență, speranță, sănătate mintală mai bună), aplicarea exagerată sau dezechilibrată a acestuia poate duce la anumite riscuri, la o “pozitivitate toxică”– atât în viața personală, cât și în relații sau în luarea deciziilor, care se poate manifesta prin mai multe aspecte, cum ar fi:

Negarea realității / Evitarea problemelor

Un optimism exagerat poate duce la ignorarea semnelor de avertizare (de exemplu, într-o relație toxică, la locul de muncă, în sănătate), la evitarea confruntării cu problemele reale. „Totul va fi bine!” – spus fără acțiune sau analiză poate duce la pasivitate.

Amânarea sau refuzul deciziilor dificile

Persoanele care văd doar “partea bună” pot evita decizii neplăcute, dar necesare – nu cer ajutor în timp util, nu renunță la o carieră nefericită, nu pun limite în relații toxice.

Empatie superficială (minimizarea durerii altora)

Uneori, oamenii al căror profil psihologic corespunde “Principiului Pollyanna” pot răspunde celor în suferință cu clișee pozitive: “„Putea fi mai rău…”, “Hai, gândește pozitiv!”, “Totul se întâmplă cu un scop!” etc., cuvinte care pot părea reconfortante, dar, de fapt, invalidează trăirile reale ale celuilalt.

Idealism naiv sau lipsă de pragmatism

Persoanele care aplică principiul într-un mod rigid pot deveni nerealiste (visuri fără planuri concrete), prea încrezătoare în oameni sau în șanse, ignorând riscuri sau fapte, sunt ușor de manipulat, pentru că presupun că “toți au intenții bune”.

Presiunea interioară de a fi fericit mereu

Cei care adoptă prea mult pozitivism pot ajunge să se simtă vinovați când sunt triști, furioși sau dezamăgiți, când nu “rezonează” cu mantra optimistă, ceea ce duce la reprimarea emoțiilor negative, afectând echilibrul emoțional pe termen lung. Este o adevărată “modă”, de pildă, pe reţelele sociale, ca mulți influenceri și creatori de conținut să promoveze un stil de viață optimist, “good vibes only”, “wellness”, “think positive”, recunoștință zilnică (de exemplu: “5 lucruri pentru care sunt recunoscător azi”), meditație etc. O astfel de abordare poate duce la “pozitivitate toxică” – adică la presiunea de a fi fericit mereu și de a nega emoțiile negative (tristețe, furie, anxietate).

Eșecul în învățare sau reflecție

Uneori, eșecul sau durerea sunt cele mai bune ocazii de creștere personală. O atitudine Pollyanna excesivă poate face ca lecțiile din greșeli să fie pierdute, iar auto-reflecția să fie evitată.

Principiul Pollyanna – referinţe ironice în limbajul colocvial

In limbajul actual (oral), se foloseşte, in anumite imprejurări, cu sens ironic, termenul “Pollyanna”, pentru o persoană care este exagerat de veselă și optimistă, chiar și atunci când ar avea motive să nu fie așa – de exemplu: “Tu crezi că X este optimistă, eu consider că este o Pollyanna enervantă”.

De asemenea, în limbajul colocvial, în contexte restrânse (într-o echipă de lucru, un blog intern, un forum etc.) se utilizează uneori expresia “IBM Pollyanna” (cu trimitere la o axiomă rostită adesea in sedințele celebrei companii – “mașinile ar trebui să funcționeze, oamenii ar trebui să gândească”), pentru a numi ironic o atitudine excesiv de optimistă: “În ședință, a vorbit din nou IBM Pollyanna – totul e perfect, nimic nu trebuie schimbat”.

Prin urmare, Principiul Pollyanna, potrivit psihologiei, nu înseamnă să negi realitatea, nici să apelezi la “politica struţului”, ci să alegi conștient să te concentrezi pe ce este bun, mai ales în situații dificile. Când este folosit echilibrat, Principiul Pollyanna este un instrument valoros în viața de zi cu zi, în educație și în sănătatea mintală. Cheia este “optimismul realist” – adică să recunoști problemele, să le înfrunți, dar să alegi în mod conștient să vezi și binele posibil din acestea.