Puma sau leul de munte, cum i se mai spune, este un mamifer care face parte din familia felinelor, fiind a patra felina ca greutate din lume. Aceasta s-a raspandit in foarte multe zone din lume, astfel incat este cunoscuta dupa numeroase alte nume, in functie de zona in care traieste, cum ar fi: leul de munte, diavolul de munte, tigrul rosu, pisica rege, leul mexican, pantera, leul argintiu etc.
Puma (Puma concolor), cunoscută și sub numele de leul de munte, este un mamifer carnivor din familia felinelor, renumit pentru agilitatea sa și capacitatea de a se adapta la diverse medii. Este una dintre cele mai mari feline din America și ocupă un areal vast, de la pădurile tropicale din Amazon până la tundrele reci din Canada.
În ciuda adaptabilității sale, puma este o specie amenințată, fiind afectată de vânătoare, pierderea habitatului și scăderea numărului de pradă. Aceste provocări au dus la un declin al populației în anumite regiuni, iar eforturile de conservare sunt acum mai importante ca oricând.
In limba engleza exista peste 40 de nume pentru acest animal, fapt pentru care a intrat si in Cartea Recordurilor pentru numarul mare de nume pe care il are in comparatie cu celelalte animale. In America puma este a doua felina ca greutate dupa jaguar. Puma se imparte in 6 subspecii:argentiniana, de Costa Rica, sud–est americana, nord americana, nord–sud americana si de Sud America de Sud.
Caracteristicile fizice și adaptările pumei
Pumele sunt aproape la fel de mari ca jaguarii si au aproape aceeasi greutate ca leoparzii, insa nu au puterea la fel de mare ca jaguarii. Puma intra in categoria felinelor mici. Spre deosebire de felinele mari, pumele nu rag, dar scot sunete ca maraituri si alte sunete asemanatoare unor ciripeli. Au musculatura foarte bine dezvoltata, labele mari si au de obicei culoarea gri sau maro, iar nasul lor este roz.
Abdomenul, pieptul si gatul sunt acoperite de o blana de culoare alba. Au coada foarte lunga, aceasta ajungand pana la a masura o treime sau chiar jumatate din lungimea corpului. Motivul pentru care au coada asa lunga este pentru a sari si a alerga mai repede. Sunt foarte agile si bune la catarat si la inot. Puma vaneaza si se hraneste cu o mare varietate de animale, de la vite si caprioare pana la mici rozatoare si chiar insecte.
Daca nu termina de mancat prada la o singura masa, aceasta o ascund sub frunze sau in tufisuri pentru a o manca mai tarziu. Desi sunt foarte buni vanatori, pumele nu sunt vanatorii dominanti, acestea avand concurenta serioasa din partea jaguarilor, a ursilor, lupilor si chiar a aligatorilor in zonele sudice.
Habitatul și teritoriile pumei în sălbăticie
Puma este un animal care se adapteaza foarte usor la mediul inconjurator, de aceea se si gaseste in zone atat de diferite ca: paduri tropicale, mlastini, paduri de conifere din munti, zone desertice, pajisti etc. Totusi, desi se gasesc in atatea habitate diferite, ele prefera mlastinile de pe coaste, stancile abrupte si zonele montane. Pumele sunt animale solitare cu teritorii individuale, doar femelele si puii umbla in grupuri. Au teritorii vaste, care au de obicei forma ovala sau rotunda.
Teritoriul unei pume poate fi de la 150 la 1000 km patrati la masculi si jumatate din aceste dimensiuni la femele. Zona pe care o ocupa o puma difera in functie de cantitatea de hrana disponibila, vegetatie si teren. De exemplu, daca prada este putina si se gaseste rar, teritoriul va fi mai mare.
Puma nu are un barlog permanent, de obicei se odihneste in pesteri, printre stanci sau intr-un loc cu vegetatie deasa. Pumele migreaza spre munti in timpul iernii, in principal pentru hrana. O puma traieste intre 8 si 13 ani in salbaticie si pana la 20 de ani in captivitate.
Reproducerea și creșterea puilor de puma
In timpul sezonului de imperechere pumele traiesc in perechi. Femela se poate imperechea incepand cu varsta de un an jumate sau 3 ani. De obicei face pui o data la 2 – 3 ani, desi uneori perioada de asteptare poate fi de doar un an. Gestatia dureaza aproximativ 90 de zile, si femela poate face intre 1 si 6 pui, dar de obicei 2 – 3 in majoritatea cazurilor. Puii se nasc orbi si sunt complet dependenti de mama in primele luni de viata.
Pe la varsta de 3 – 4 luni incep sa iasa din barlog cu mama lor, iar dupa varsta de 6 luni deja incep sa vaneze animale mici. Doar femela se implica in cresterea puilor, si desi aceasta este foarte protectoare cu puii sai, numai unul sau 2 pui traiesc si ajung la maturitate. Puii isi parasesc mama pentru a-si gasi propriul teritoriu dupa varsta de 2 ani, masculii chiar mai devreme putin.
Amenințări și măsuri de conservare pentru puma
Puma nu este vanata de alti pradatori, omul fiind singurul care o vaneaza in diverse scopuri. Aceasta ca si micsorarea teritoriilor si numarul in scadere al prazii au dus in timp la scaderea populatiei de pume si daca nu se iau masuri, la extinctia acestora.
Incepand cu 1996 s-a interzis vanarea pumelor in Argentina, Brazilia, Bolivia, Chile, Columbia, Costa Rica, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Panama, Venezuela si in alte state ale Americii de Sud. In S.U.A. si Canada pumele inca sunt vanate, exceptie facand Yukon si statul California. In Texas chiar sunt considerate animale daunatoare si vanate intensiv. Atacurile asupra oamenilor sunt rare, deoarece pumele nu vad omul ca prada, ceea ce face si mai de neinteles vanatoarea intensa a acestor animale.
Puma este o specie care suferă din cauza fragmentării habitatului, iar dezvoltarea urbană și defrișările din America de Sud și de Nord reduc constant teritoriile disponibile pentru aceste animale solitare. În Statele Unite, populațiile din Florida și California sunt printre cele mai afectate, fiind nevoite să navigheze printre autostrăzi și zone urbane pentru a-și găsi hrană.
Această fragmentare sporește și riscul de coliziuni rutiere, unul dintre principalele pericole pentru pumele din regiunile urbane. Programele de reconectare a coridoarelor ecologice, precum și educarea publicului despre importanța protejării acestui prădător sunt esențiale pentru conservarea speciei.
Rolul pumei în ecosistem și importanța sa ecologică
Puma joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecologic în habitatele sale. Fiind un prădător de vârf, puma controlează populațiile de erbivore precum cerbii și iepurii, prevenind astfel supra-pășunatul și degradarea vegetației. În absența pumei, prada sa ar putea crește rapid, afectând biodiversitatea și sănătatea ecosistemului.
În regiunile în care puma a fost eradicată, ecologii au observat un impact negativ asupra florei locale, arătând cât de importantă este prezența acestui prădător. Conservarea pumei nu doar că protejează această specie, dar ajută și la menținerea sănătății ecosistemelor complexe din America de Nord și de Sud.
