Termenul de psihedelic provine din limba greacă și se traduce ca „manifestare a sufletului, a minții”. Substanțele de acest tip alterează procesele cognitive și percepția consumatorului, ajutându-l pe acesta să acceseze o parte a conștientului care în mod normal rămâne neaccesată.
Studiile științifice privitoare la efectele substanțelor halucinogene sunt puține, mai ales din cauza interzicerii lor în anii ‘70. Acestea au fost considerate la fel de nocive ca heroina, socotit a fi drogul cel mai dificil de eliminat din organism, procesul fiind unul lung și dureros.
Înainte de anii ’70 însă, au fost documentate numeroase cazuri în care droguri precum LSD-ul au avut un impact pozitiv asupra unor pacienți ale căror șanse de reabilitare erau mici, iar tratamentele convenționale nu au obținut rezultate satisfăcătoare.
În 1969 s-a realizat un experiment prin care unui grup de 91 de copii ce sufereau de autism și schizofrenie i s-a administrat zilnic sau săptămânal o doză mică de LSD. Aceștia erau ținuți sub observație de medici experți, urmărindu-li-se cu atenție schimbările de comportament în timpul tratamentului. Impactul a fost unul major, întrucât la scurt timp după începerea tratamentului s-a observat îmbunătățirea debitului verbal la copiii care nu comunicau aproape deloc. La alți copii s-a observat o creștere a moralului: copiii erau mai veseli și reușeau să se implice emoțional în activitățile organizate de personal. Anul următor, utilizarea drogurilor, indiferent de scopuri, a fost interzisă prin lege.
În timp, unele droguri au fost aprobate spre cercetare și folosire în domeniul medical. În 1999, o substanță halucinogenă numită ibogaină, extrasă din iboga, un arbust care se întâlnește în Africa de Vest, a început să fie folosită în tratarea dependenței de heroină. În urma studiilor realizate s-a observat că ibogaina oprește nevoia de heroină a dependenților în câteva ore, spre deosebire de tratamentul tradițional care poate dura luni sau chiar ani.
Drogurile halucinogene sunt folosite în prezent, sub observația medicilor, de către pacienții care suferă de depresie, anxietate sau boli în stadiu terminal. Îmbunătățirea stării psihice a putut fi observată mai ales la pacienții bolnavi de cancer, tratamentul ajutându-i pe aceștia să treacă mai ușor prin stadiile dificile ale bolii, sau, în cazurile cele mai grave, să accepte mai ușor ceea ce va urma.
Substanțele psihedelice nu sunt folosite doar în medicină. Ele ocupă un rol important în ritualurile religioase ale diferitelor triburi, ale căror tradiții presupun consumarea de ciuperci și plante halucinogene. Tribul Shipibo din Peru este cunoscut pentru procesele creative stimulate de folosirea infuziei ayahuasca. Arta pe care aceștia o realizează este foarte bogată în culori, iar obiectele pe care le creează îmbină diverse forme geometrice care se armonizează. Tehnica acestora este prea puțin înțeleasă de cei din afară. Cel mai adesea femeile sunt artiștii, iar despre tehnica modelelor acestea spun că nu este învățată, ci inspirată de către un spirit creator ce apare în timpul ritualului șamanic cu ayahuasca. Fiecare participant la ritual pare să fie îndrumat de același spirit. O femeie care ia parte la ritual creează o bucată dintr-o pânză, din forme și culori pe care aceasta le vede, iar țeserea acesteia este continuată apoi de altă femeie care știe exact ce model trebuie urmat. La final se obține o simetrie perfectă. Rezultatul arată ca și cum opera ar fi fost lucrată de un singur artist. Ayahuasca afectează centrul vizual al creierului, iar membrii tribului spun că prin consumarea ei capătă viziuni în diferite culori, forme și șabloane, care ulterior sunt transformate în artă, care ia forme variate: spirale, tuneluri, pânze de paianjen etc.
În ultimii ani, studiile privind efectele drogurilor psihedelice s-au înmulțit, rezultatele arătând că acestea pot fi folosite pentru îmbunătățirea proceselor cognitive și ridicarea nivelului de inteligență a indivizilor supuși experimentelor.
Până la inventarea reacției în lanț a polimerazei (RLP), o problemă majoră în biologia moleculară era reprezentată de mostrele aduse spre a fi studiate, care erau prea mici pentru a fi analizate. Problema a fost rezolvată de biochimistul Karry Mullis, câștigător al Premiului Nobel în 1993. Acesta a descris cum LSD-ul l-a ajutat la descoperirea unei noi modalități de a-și accesa zone ale creierului care, altminteri, îi erau inaccesibile. Doctorul a precizat cum, în urma consumului substanței, i-a crescut abilitatea de a percepe vizual bucata studiată. După ce și-a revenit, a încercat să transfere acea abilitate cognitivă dobândită în timpul experienței cu LSD în starea mentală normală și a căutat modalitatea științifică prin care să facă invenția care i-a adus respectabilul premiu.
Modalitatea este asemănătoare cu cea a sporirii capacității de reamintire a viselor. Acestea sunt trăite în stare inconștientă, în timpul somnului, însă pot fi retrăite în stare conștientă, atunci când te trezești și îți reamintești ceea ce ai visat. Dacă cercetările continuă, se poate ajunge la dezvoltarea unei noi funcții cognitive, cu condiția să se găsească o soluție de a păstra informația la transferul din starea indusă de drog la starea obișnuită. Deși sunt numeroase efectele negative ale consumului de droguri, doctorul a precizat că fără a face abuz de acestea, creierul poate funcționa la un alt nivel, unul mai profund, iar experiențele trăite pot fi folositoare umanității.
Odată cu deschiderea de noi drumuri spre cunoaștere și autocunoașterea la un alt nivel decât cel obișnuit, substanțele psihedelice au și efecte negative asupra indivizilor, în special în cazurile în care aceștia nu s-au aflat sub stricta supraveghere a profesioniștilor. Consumul de ciuperci halucinogene sau LSD poate avea consecințe alarmante. Pe termen scurt, „trip-urile” care au loc pot dura până la 12 ore și pot fi adevărate coșmaruri mai ales dacă individul se află la prima utilizare a drogului. Printre efectele negative pe termen scurt se numără și creșterea presiunii sângelui și a temperaturii corpului, insomnia sau chiar paranoia și stări de agitație intensă. Simptomele pe termen îndelungat sunt mult mai grave, acestea implicând halucinații, gândire dezorganizată și schimbări radicale de comportament.
În medicină, studiile privind efectele drogurilor psihedelice continuă, chiar dacă, până acum, nimeni nu poate spune cu exactitate dacă aceste substanțe sunt o modalitate de a crește capacitatea cognitivă. Majoritatea rezultatelor obținute în urma experiementelor și tratamentelor oferite pacienților, rămân până în prezent majoritar pozitive.
