Radio telescopul este o forma de antena radio unidirectionala folosita in astronomie. Acest tip de antena este folosit in captarea si colectarea de date de la sateliti si de la sondele spatiale. Rolul lor in astronomie difera de cel al telescoapelor optice prin faptul ca acestea opereaza intr-o latime de banda de frecventa radio din spectul electromagnetic unde pot detecta si colecta informatia de la sursele radio.

Multe obiecte astronomice nu sunt numai observabile in lumina vizibila insa emit si radiatii cu lungimi de unda radio. Pe langa observarea obiectelor energetice cum ar fi pulsarii si quasarii, radio telescoapele sunt in masura sa redea majoritatea obiectelor astronomice , cum ar fi galaxii, nebuloase si chiar emisii radio de la plante.

Radio telescopul este in general o antena parabolica (farfurie) de dimensiuni mari folosita individual sau facand parte dintr-o matrice. Observatoarele radio sunt de obicei situate departe de centrele populate pentru a evita interferentele electromagnetice ale undelor radio, televizoarelor, radarelor si alte aparate emitatoare de interferente. Sunt folosite in mod similar cu localizarea telescoapelor optice pentru a se evita poluarea luminoasa. Observatoarele radio sunt insa deseori plasate in vai pentru a avea o ecranare mai buna impotriva interferentelor, spre deosebire de observatoarele optice care sunt plasate adesea pe varful muntilor unde aerul este mai rarefiat si mai curat.

Prima antena radio folosita pentru a identifica o sursa de semnal astronomic a fost cea construita de un inginer pe nume Karl Guthe Jansky in anul 1931, in colaborare cu compania  Bell Telephone Laboratories.

Lui Jansky i-a fost atribuita sarcina de a identifica sursele statice care ar putea interfera cu serviciul de telefonie radio. Radio telescopul lui initial a fost o matrice de dipoli si reflectoare proiectata astfel incat sa receptioneze semnale scurte ale undelor radio la frecventa de 20.5 MHz ( lungimea undelor fiind de aproximativ 14.6 metri). Antena a fost montata pe o suprafata rotativa (platanul) care ii permitea sa se roteasca in orice directie, obtinand numele de “Jansky’s merry-go-round turntable” (platanul carusel al lui Jansky ). Avea un diametru de aproximativ 30 de metri si o inaltime de 6 metri. Prin rotirea antenei pe un set de patru anvelope Ford Model-T in directia receptarii interferentelor surselor radio (statice), acestea puteau fi identificate. Dupa inregistrarea cu radio telescopul a semnalelor din toate directiile timp de cateva luni de zile, Jansky le-a catalogat pe acestea in trei feluri de semnal static: furtuni apropiate, furtuni indepartate si un usor sasait constant de origine necunoscuta. Intr-un final, Jansky a stabilit ca “sasaitul slab” se repeta pe un ciclu de 23 de ore si 56 de minute. Aceasta perioada este lungimea unei zile siderale astronomice, timpul necesar oricarui obiect “fix” localizat pe sfera cereasca pentru a reveni in aceeasi locatie pe cer. Astfel Jansky a suspectat ca acel sasait provenea de mult mai departe de atmosfera Pamantului, si prin compararea observatiilor sale cu harti astronomice, Jansky a ajuns la concluzia ca radiatia venea din galaxia Calea Lactee si era mai puternica in directia centrului galaxiei, in constelatia Sagetator.

Citește și:  Ce este un planetariu?
foto: de.wikipedia.org
foto: de.wikipedia.org

Radio telescopul “farfurie parabolica” (9 metri in diametru) a fost construit pentru prina data de radio operatorul amator Grote Teber in curtea din spatele casei sale din Illinois in anul 1937. El a devenit unul dintre pionerii a fenomenului cunoscut ca radio astronomie. El a avut un rol important in repetarea muncii pionierului Karl Guthe Jansky insa a simplificat intr-o oarecare masura si a marit spectrul de frecventa al radio telescopului. Dezvoltarea rapida a tehnologiei radar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost usor tradusa prin „tehnologia de radio astronomie dupa razboi”, iar domeniul astronomiei radio a inceput sa infloreasca.

Cel mai mare telescop radio din Europa are 100 de metri in diametrul antenei si este situat in Effelsberg, Germania. Acesta a fost cel mai mare telescop orientabil timp de 30 de ani pana ce Green Bank Telescope a fost deschis in West Virginia, Statele Unite in 2000. Radio telescopul gigant manevrabil care detine locul trei in lume ca marime are 76 de metri in diametru si se numeste Lovell Telescope, fiind localizat in Jodrell Bank Observatory in Cheshire, Marea Britanie. Al patrulea ca marime are 70 de metri si se numeste RT-70, fiind localizat in Goldstone. Aceste telescoape sunt printre cele mai mari radare ale planetei. Cel mai mare telescop conectat fizic, SKA (Square Kilometre Array) (100 de hectare de matrice), este planificat sa-si inceapa functionarea in anul 2020.

O dimenisiune tipica a unei singure antene a unui radio telescop este de 25 de metri. Zeci de radio telescoape cu dimensiuni comparabile sunt operate in observatoare radio peste tot in lume.

Radio telescopul cel mai mare cu deschidere singulara numit The FAST a inceput sa fie construit in 2009 de catre China. Acesta are dimensiunea “farfuriei” la fel de mare ca 30 de terenuri de fotbal, si va fi amplasat intr-o regiune de depresiuni Karst in Guizhou. Va fi terminat pana in anul 2013.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.