Rata salbatica este o pasare de apa ce face parte din familia Anatidae, Ordinul Anseriformes, ordin reprezentat prin aproximativ 200 specii de pasari inotatoare, cum ar fi ratele, gastele. Zburatoarea poate fi intalnita in toate regiunile din lume, mai precis pe malul apelor dulci, dar si sarate. Rata salbatica are un corp usor alungit, relativ mare si, in aparenta, greoi. Gatul este lung, ciocul drept, si turtit dorso-ventral, de obicei acoperit cu o membrana carnoasa si moale, exceptie facand extremitatea maxilarului.
Rața sălbatică (Anas platyrhynchos) este una dintre cele mai răspândite păsări de apă din familia Anatidae, adaptată la viața în preajma apelor dulci și sărate. Această specie versatilă poate fi întâlnită în majoritatea regiunilor globului, de la lacuri și râuri până la mlaștini și estuare.
Caracteristicile fizice și comportamentul raței sălbatice
Rața sălbatică prezintă dimorfism sexual, ceea ce înseamnă că masculii și femelele au aspecte ușor diferite. Masculii sunt cunoscuți pentru capul lor de un verde strălucitor și pieptul maroniu, în timp ce femelele au un penaj mai modest, de culoare maro pestriț, care le oferă un camuflaj eficient în timpul clocitului.
Această diferență de aspect le ajută pe femele să-și protejeze ouăle de prădători. În timpul zborului, rațele sălbatice pot atinge viteze de până la 80 de km/h, folosindu-și aripile puternice pentru a călători pe distanțe mari în căutarea unui loc de hrănire sau pentru migrație.
Rața sălbatică este cunoscută pentru abilitatea sa de a înota și de a zbura pe distanțe lungi, fiind o pasăre migratoare care se adaptează ușor la diverse condiții de mediu. Cu un cioc lat și o dietă variată, care include plante acvatice, pești și insecte, rața sălbatică joacă un rol important în menținerea echilibrului ecosistemelor acvatice.
Ciocul este folosit la sapat, tocmai de aceea este lung si lat. Rata salbatica se hraneste cu ierburi, pesti, plante acvatice, insecte mici, viermi si chiar si cu broaste mici, acest fapt fiind posibil in mare parte datorita existentei unor lame cornoase pe marginile ciocului. Cand isi cauta hrana prin apa, filtreaza cu ciocul malul, retinand organismele acvatice. De fapt, ea formeaza un filtru prin care hrana este retinuta, iar apa si malul sunt astfel eliminate.
Are o limba carnoasa, iar membrele sunt relativ scurte. Desi nu este o pasare domestica, rata salbatica a inceput sa capete un soi de obisnuinta fata de prezenta oamenilor, dovada stand intoarcerea an de an in orasele populate sau in imprejurimile acestora. Acest soi de obisnuinta este considerat de specialisti extrem de periculos. Penajul ratei salbatice este compact, aspru, iar puful este abundent.
Habitatul și distribuția geografică a raței sălbatice
De regula, masculii au un penaj mult mai extravagant ca femelele, pentru a le atrage. Cu toate acestea, ei naparlesc in vara, in cele din urma, capatand un aspect apropiat femelelor. Aceste trasaturi sunt specifice ratelor salbatice nordice.
Acestea se imperecheaza de obicei in apa, sau chiar pe mal, imperecherea fiind, de fapt, un adevarat ritual urmat cu sfintenie. Daca nu este respectat intocmai, atunci nu va mai avea loc. Oricum, ratele sunt monogame, desi, in timpul primaverii, masculii pot deveni poligami, ajungand chiar sa distruga si cuiburile deja existente, pentru a se imperechea.
Dieta și rolul ecologic al raței sălbatice
O buna inotatoare si zburatoare, rata salbatica este destul de vulnerabila in fata animalelor de prada, avand insa sansa sa se apere zburand sau inotand. Unele specii sunt chiar si bune scufundatoare. Aceasta pasare poate fi vanata de ulii, amfibieni, serpi, dar si de lupi sau vulpi, in functie de perioada.
Spre exemplu, bobocii pot fi prinsi cu usurinta de aceste pradatoare, caci nu pot zbura, dar si femelele care clocesc. De regula, sunt pasari migratoare, care dupa ce se intorc din tarile calde, se opresc aproape intotdeauna in aceleasi regiuni.
Avand in vedere ca speciile de rate salbatice au o importanta economica, oamenii le vaneaza pentru carne sau, pur si simplu, ca un sport. Si ouale sunt considerate delicioase. Tocmai de aceea, aceste pasari sunt pe cale de disparitie, cu atat mai mult cu cat petrec timp indelungat printre oameni.
Specialistii sunt de parere ca nu este indicat sa incercam sa le domesticim, intrucat acest fapt va duce cu siguranta la disparitia lor. Atat timp cat aceste pasari nu sunt crescute de oameni si nu li se ofera sansa unei procreari normale inainte sa fie sacrificate, raman in pericol.
Pasare de talie mica, rata salbatica are o forma hidrodinamica. O diferenta intre rata salbatica si ce domestica este ca cea din urma este mult mai mare ca prima, unele avand chiar si 30 cm de la bazin la coada, ceea ce se explica prin sedentarismul ratei domestice. Un exemplar cunoscut printre vanatori, indeosebi datorita frumusetii penajului, este rata mare care este foarte raspandita.
De fapt, aceasta rata este cunoscuta si drept rata salbatica comuna. Aripile sunt brune-cenusii, iar coada este, de asemenea, cenusie. Picioarele sunt rosii spre portocalii, iar ciocul galben, usor spre verde. Aceasta rata salbatica poate ramane la noi in tara si pe timpul iernii, desi este considerata pasare migratoare, in tot acest timp, devenind o pasare sedentara.
Reproducerea și îngrijirea puilor la rața sălbatică
In ceea ce priveste perioada clocitului, aceasta dureaza intre 22 si 28 de zile. Un aspect interesant este grija masculului care, in perioada in care femela cloceste ouale, el sta prin preajma cuibului, sa aiba grija ca totul sa decurga in ordine si femela sa nu fie deranjata. Cand femela paraseste cuibarul, acopera ouale cu puf. Imediat dupa eclozare, puii vor fi dusi de femela la apa si, la varsta de 8 saptamani vor putea zbura. Familia nu se va mai intoarce la cuib.
Atat in timpul noptii, cat si in timpul zilei, rata salbatica este activa, in functie de anumiti factori. De pilda, daca e luna plina, va sta toata noaptea si se va balaci in apa, sau va cauta cereale pe camp, depinde insa foarte mult de regiunea in care se afla si de posibilitatile pe care aceasta le ofera. Tot pe apa se vor odihni, undeva pe la sfarsitul noptii.
In pofida faptului ca rata salbatica prefera ca locul de unde isi ia hrana sa nu fie prea departe, mai ales daca are in grija pui mici, de cele mai multe ori, ea isi va cauta hrana la mare distanta de culcus sau de apa.
Importanța ecologică a raței sălbatice
Rața sălbatică joacă un rol esențial în ecosistemele acvatice, contribuind la menținerea echilibrului dintre diferitele specii de plante și animale din zonele umede. Hrănindu-se cu plante acvatice și diverse nevertebrate, rața ajută la controlul populațiilor de insecte și la răspândirea semințelor de plante acvatice, susținând biodiversitatea.
Totodată, fiind o sursă de hrană pentru o serie de prădători naturali, cum ar fi răpitorii de zi și de noapte, mamiferele carnivore și chiar unele specii de pești, rața sălbatică contribuie la ciclurile naturale de hrană din mediul acvatic. Prezența rațelor sălbatice în diverse habitate acvatice este un indicator al sănătății ecosistemului, iar dispariția lor poate semnala probleme ecologice, precum poluarea sau pierderea habitatului.
