Primul rebus, in forma pe care o cunoastem astazi, a acestui exercitiu de gandire si de inteligenta, a fost publicat in anul 1913, in ziarul New York World, de catre jurnalistul Arthur Wynne, din Liverpool, si cuprindea 31 de notiuni, care trebuiau asezate intr-o casuta romboidala. Tot el este cel care a inventat si casuta neutra (casuta neagra), creand, pentru cuvinte, si alte borduri, decat cea din stanga, ceea ce permitea dezvoltarea grilelor de completat.

In pofida faptului ca acest joc apare, pentru prima data, la inceputul secolului al XX-lea, totusi, ideea cuvintelor incrucisate, bazate pe anumite reguli, este foarte veche. O inscriptie, care a ramas inca inconjurata de un anume mister, a fost identificata in mai multe locuri din bazinul mediteraneean, intre Mesopotamia si Pompei (cea mai veche datand din anul 79 d.Hr.), si care are urmatoarea alcatuire:

                                      S A T O R

                                      A R E P O

                                      T E N E T

                                      O P E R A

                                      R O T A S

Se poate constata, cu usurinta, ca si pe orizontala si pe verticala, apar aceleasi cuvinte (in limba latina), care, citite in ordine, formeaza  un enunt: “Sator Arepo tenet opera rotas”. “Sator” inseamna “agricultor”/“semanator”/”creator”/”tata”.  “Arepo” este un nume propriu, “Tenet” este persoana a treia, singular, a verbului “a tine”, “Opera” desemneaza “munca”/”opera”/”creatia”/, iar “Rotas” – “car” (“caruta”). O traducere literala (mot a mot) ar fi “Muncitorul Arepo dirijeaza/conduce mersul carutelor”.

Evident ca aceasta traducere nu i-a multumit pe niciunul dintre cei pasionati de cuvintele incrucisate, deoarece, desi pare corecta, ce sens ar fi avut sa fie consemnata in atatea locuri, pe un vast teritoriu. Cautandu-se alte semnificatii, unii rebusisti au observat ca toate literele folosite sunt cele (doar acelea) din Pater Noster (“rugaciunea “Tatal nostru”, in latina), existand, in inscriptie, un singur N, plasat in centru, iar A si O sunt folosite de mai multe ori, ceea ce ar putea insemna ca este vorba despre un mesaj religios, incifrat, un fel de semn de recunoastere intre crestini.

Inscriptia veche din Mesopotamia, Foto: heidlgyorgy.wordpress.com

Dupa rebusul publicat in 1913, treptat, acest joc a castigat teren. In 1924, primul rebus din presa engleza a aparut in Sunday Express si ii apartinea lui Morley Adams. In acelasi an, in Franta, in saptamanalul “Dimanche Illustre” a fost publicat un rebus, cu titlul “Mozaic misterios”.

Rebusurile si codurile secrete din al Doilea Razboi Mondial

O situatie care mai suscita si astazi interesul istoricilor este legata de aparitia unor rebusuri, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Daily Telegraph, la Londra, si despre care se crede ca ar fi avut legatura cu Debarcarea din Normandia, operatiune a fortelor aliate contra nemtilor, al carei nume de cod a fost “Operatiunea Overlord”. Unul dintre ofiterii implicati in aceasta actiune, care cunostea secretele operatiunii din ziua de 6 iunie 1944, obisnuia sa rezolve, zilnic, rebusurile din Daily Telegraph, descoperind ingrozit ca, in solutiile cuvintelor incrucisate, apareau nume de cod precum Overlord, Omaha, Neptun, Utah etc.

Citește și:  Cine, cand si cum a inventat discul de patefon?

Autorul rebusurilor, Leonard Dawes, a fost insistent interogat, dar nu s-a putut descoperi nici un fapt care sa il incrimineze. Cert este ca Debarcarea din Normandia a fost una dintre cele mai spectaculoase operatiuni militare, in care au fost implicati peste trei milioane de soldati, care au ajuns in nordul Frantei, in Normandia, venind din Anglia, prin Canalul Manecii, si aproape toate codurile diverselor etape ale acestei actiuni militare se regasesc in rebusurile lui Dawes.

In prezent, exista multi pasionati de rebus, deoarece completarea lui solicita si dezvolta capacitatea asociativa, spontaneitatea, inteligenta. Felul in care sunt construite rebusurile depinde de specificul limbii in care sunt concepute, dar, in general, sunt alcatuite din coloane verticale si orizontale, cu mai multe casute negre care delimiteaza cuvintele. Pentru ebraica, de exemplu, un autor de rebus va avea in vedere ca se citeste de la dreapta la stanga si ca este o limba consonantica, prin urmare, in scris, sunt consemnate numai consoanele, nu si vocalele, care se deduc din context.

In japoneza, casutele din colturile rebusurilor trebuie sa fie intotdeauna albe, iar o casuta va cuprinde mereu o silaba (katakana) si nu o litera, potrivit normelor acestei limbi. Chiar si in cazul limbilor europene intervin diferente, rebusurile in limba engleza fiind alcatuite cu mai multe casute negre decat cele pentru limbile latine.

Roger Squires, Foto: en.wikipedia.org

Cel care concepe un rebus trebuie sa propuna “rezolvitorilor” definitii subtile, uneori enigmatice sau amuzante (bazate, eventual, pe calambururi) ale cuvintelor, dar gandite de asa maniera incat sa nu fie necesar apelul la un dictionar. De asemenea, se vor respecta regulile gramaticale si ortografice si nu se vor incarca rebusurile cu prea multe casute negre.

Rareori, un amator de rebusuri va reusi sa gaseasca toate solutiile, de la prima lectura. De obicei, unele dintre spatiile ramase libere se pot completa prin deductie, dar tot farmecul unei astfel de activitati consta in surpriza continua generata de continutul jocului.

Recorduri

  • Cel mai prolific autor de rebusuri este Roger Squires, din Marea Britanie, care, pana in 2007, publicase 66 666 de rebusuri, echivalentele a un milion de grile.
  • Cel mai mare rebus fara casute negre a fost conceput de francezul Claude Coutanceau, in 2010 (81 de casute, 9×9).
  • Cel mai mare rebus a fost creat de Didier Clerc, din Grenoble (Franta) – 160 000 de casute si 50 139 de cuvinte si definitii), care a si intrat in Cartea Recordurilor, in 1997.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.