Probabil primul gand la ideea unui rechin balena lung de peste 16 metri ce poate ajunge la o greutate de 37 de tone ar fi insotit de un fior de teroare. Mintea ar recurge imediat la imaginea unor falci uriase , atasati de ele fiind coltii aferenti. Cine ar putea scapa atacului unei asemenea creaturi formidabile?
Caracteristicile fizice ale rechinului balenă
Rechinul balenă (Rhincodon typus) este cea mai mare specie de pește din lume, ajungând la lungimi de peste 16 metri și o greutate impresionantă de 37 de tone. Cu toate acestea, în ciuda dimensiunilor sale uriașe, acest gigant marin este un filtru pașnic, hrănindu-se exclusiv cu plancton, pești mici și alte organisme minuscule.
Rechinul balenă este o prezență venerată în multe culturi, fiind cunoscut sub diverse denumiri ce reflectă respectul față de această creatură misterioasă și fascinantă. Contrar aparențelor, nu reprezintă o amenințare pentru om, ci își trăiește viața în liniște în adâncurile oceanelor.
Raspunsul insa nu trebuie cautat; nu vorbim aici despre un supravietuitor al ramurii disparute a rechinului pradator gigant, ci despre cel mai mare peste de pe planeta. Insa ce scoate in evidenta acest rechin balena in fata altor specii este faptul ca se hraneste cu pesti foarte mici si plancton, pe care le filtreaza din apa. Acest urias al marilor nu este nicidecum un monstru care sa ne bantuie cosmarurile, ci un urias bland, inofensiv chiar si in cazul unor atacuri accidentale.
Aceasta specie este cunoscuta de foarte multa vreme, fiind respectat si chiar venerat de populatiile care au luat contact cu el, lucru deloc de mirare. De exemplu vietnamezii il numeau Ca Ong, “Domnul Pestilor” in traducere. In Kenya era cunoscut drept “papa schillingi”, de la o legenda menita sa ii explice petele albiciose de pe corp.
Se spune ca Dumnezeu insusi a aruncat cu silingi (monede britanica) spre marele peste, iar acestia au devenit binecunoscutele pete. Aparitia legendelor nu este nicidecum o surpriza, populatiile care aveau contact des cu aceasta specie trebuind sa fi ramas impresionante de marimea sa in comparatie cu propriile ambarcatiuni, ce pareau minuscule. Si mai uimiti trebuie sa fi fost de faptul ca uriasul isi continua mereu traiul linistit, fara a face nici cel mai mic rau oamenilor.
Rechinul balena este o specie foarte veche, originile putandu-i fi identificate acum 60 de milioane de ani; adaptat bine mediului in care traieste prin dimensiunile care il feresc de pradatori precum si prin hrana pe care o alege, a putut supravietui nederanjat in timp ce lumea se schimba in jurul sau. Exemplarele insa sunt longevive si ele insele, nu doar ca specie.
Astfel, nu rare sunt cazurile in care sunt gasiti indivizi cu varsta de 100 de ani. Desi s-au vehiculat lungimi de pana la 23 m conform unor marturii, indivizii care apartin acestei specii nu depasesc 10 metri in general; cu toate acestea, raman cele mai mari animale de pe planeta, cu exceptia balenelor. Au corpul de o culoare cenusie spre neagra, cu numeroase pete albe pe spate, pete care sunt poate cea mai cunoscuta caracteristica a lor.
Modul de hrănire și comportamentul rechinului balenă
Se hranesc cu animale foarte mici, pe care le filtreaza cu ajutorul a trei randuri de dinti foarte mici si fini. Actul vanatorii in sine este foarte simplu, insa ar putea sa se dovedeasca terifiant pentru un animal mic, sau chiar un om dupa cum vom vedea.
Rechinul inghite cantitati mari de apa, pe care o elimina mai apoi prin branhii, insa fara organismele aflate initial in ea. Un scafandru era sa afle pe propria piele cat de puternic este actul hranirii, atunci cand a fost prins de forta de suctiune a unui exemplar destul de mare. Desi prins in gura imensului peste, scafandrul a scapat nevatamat. Probabil ca si uriasul flamand a fost la fel de surprins de hrana nu tocmai pe gustul sau.
Singurul pericol pe care il poate reprezenta rechinul balena pentru om este prin loviturile de coada. Desi neintentionate, acestea se pot dovedi destul de puternice, chiar daca aceasta specie nu este prin natura ei una rapida sau eficienta la inot. Stilul de viata este unul extrem de lent, in care viteza atinsa nu depaseste 5 km pe ora.
Tocmai de aceea, multor scafandri le place sa se atarne de inotatoarea dorsala a pestelui pentru a se lasa trasi de acesta prin apa. Aproape intotdeauna sunt tolerati si chiar acceptati, insa acest gest nu se recomanda pentru ca ar putea sa le afecteze pielea, provocandu-le infectii ce se pot dovedi destul de periculoase in ocean, mai ales ca vindecarea este extrem de lenta.
Acesti uriasi insa nu sunt feriti nici de alti factori care le afecteaza existenta, precum vanatoarea si poluarea (care le ucide sursele de hrana). Desi comertul cu produse obtinute de la aceasta specie este strict interzis in anumite zone, alte cateva tari inca il permit. Insa populatiile de astfel de rechini si-au mai revenit in ultimii ani, asa ca in prezent pot fi intalniti in apele mai calde ale oceanelor, in jurul insulelor exotice sau pe langa coastele Asiei sau Africii.
Le permit inotatorilor de ocazie sa le stea prin preajma lor si chiar sa ii atinga. Rechinii balena mai pot fi gasiti si in captivitate, insa foarte rar. Ar fi nevoie de un bazin imens pentru ca un astfel de peste sa aiba suficient spatiu sa se hraneasca si sa inoate. Investitia ar fi imensa, dar in mod clar merita, multi oameni fiind dispusi sa plateasca un bilet pentru a vedea una din minunile acvatice ale lumii.
Curiozități și comportament social al rechinului balenă
În ciuda dimensiunilor sale gigantice, rechinul balenă este o specie extrem de docilă și adesea solitară. Însă, există anumite perioade ale anului când acești pești se adună în grupuri mari, cunoscute sub numele de „agregări”, în locuri specifice, cum ar fi coasta vestului Australiei sau Golful Mexic.
Aceste întâlniri au loc în zone unde planctonul și alți pești mici sunt prezenți în cantități mari, oferind un festin pentru uriașii oceanului. Rechinul balenă are și un comportament curios față de scafandri și nave, apropiindu-se adesea de acestea fără semne de agresiune.
Studiile au arătat că, deși aceste animale pot călători mii de kilometri în căutarea hranei, ele revin frecvent în aceleași locuri de-a lungul vieții. Această fidelitate față de anumite zone de hrănire ar putea juca un rol important în eforturile de conservare a speciei, deoarece protejarea acestor habitate esențiale poate contribui la creșterea populațiilor de rechini balenă.
