Oamenii de stiinta au aflat acum cateva decenii ca Marte, cel putin in trecutul antic, a avut o cantitate considerabila de apa. Dar atunci cand Mars Global Surveyor a inceput sa cartografieze planeta rosie in detaliu, la inceputul anului 1999, acesta a transmis informatii uimitoare care dovedesc ca exista relief modelat de apa pe Marte in ultimele 10 milioane de ani. Descoperirea contesta opinia predominanta care sustine ca suprafata planetei Marte a ramas extrem de rece si uscata in ultimele 3,9 miliarde de ani. Aceasta confirma ideea conform careia caldura interna declanseaza periodic niste conditii mai calde si mai umede, pe termen scurt, in ciclul hidrologic al planetei Marte.
Marte este rece, uscata si linistita pentru perioade lungi ale ciclului hidrologic, perioade care se intind pe sute de milioane de ani. Planeta devine mai calda si mai umeda in timpul unor episoade scurte care dureaza probabil cateva mii sau cateva zeci de mii de ani. Exista dovezi ale apei sub forma de gheata vazute prima oara in imaginile din anii 1970 facute de Mariner 9 si de misiunile Viking. Noile rezultate primite de la Mars Orbital Camera si Mars Orbiter Laser Altimeter se afla in concordanta cu ideea ca apa a modelat relieful planetei rosii si, deasemenea, sustin faptul ca acest lucru s-a petrecut destul de recent.
Imaginile noi au dezvaluit urmatoarele lucruri:
• Inundatii majore care au declansat, eventual, schimbari climatice in ultimele 10 milioane de ani;
• Zone vaste si lipsite de cratere (campii in nord si podisuri in sud) care sunt acoperite cu teren ce imita indeaproape zonele terestre cu permafrost;
• Lacuri care au avut apa timp de o mie sau zece mii de ani, atunci cand climatul trebuie sa fi fost foarte diferit fata de acum;
• Viroage care au drenat apa si resturile de materiale de pe suprafata planetei in ultimele cateva milioane de ani;
• Un intreg ansamblu de caracteristici ce reprezinta dovada unor ghetari foarte recenti – crapaturi asemanatoare cu niste crevase, morene drenate de afluenti convergenti, reziduuri depozitate in ultimele cateva milioane de ani.
Prezenta ghetarilor pe Marte
Unii oameni de stiinta speculeaza faptul ca episodul activ al apei pe Marte este atat de recent incat este posibil sa continue si astazi. Uscaciunea si frigul de pe planeta ar putea fi doar o etapa intr-una din perioadele rare de caldura si umezeala. Dovezile privind existenta ghetarilor pe Marte sunt printre cele mai importante si mai controversate. Daca exista ghetari pe Marte, atunci planeta rosie este foarte diferita fata de cum a fost descrisa de oameni. Ghetarii nu sunt cuburi de gheata care stau pur si simplu asteptand sa se topeasca. Pentru a avea ghetari, trebuie sa existe precipitatii. Apa trebuie sa se miste in atmosfera, iar precipitatiile fac ca gheata sa creasca.
Ghetarii nu se formeaza in cele mai reci medii, ci acolo unde este frig si umiditate. Insa, pentru ca umezeala sa existe, nu trebuie sa fie extrem de frig. Atmosfera trebuie sa fie indeajuns de calda pentru ca apa sa se poata evapora si misca prin aer. Prezenta ghetarilor inseamna ca, odinioara, Marte a fost mult mai calda si ca a existat mult mai multa apa pe suprafata planetei. Prezenta ghetarilor sugereaza, de asemenea, ca ar fi putut exista si apa statatoare pe suprafata planetei.
Caracteristici martiene create de prezenta apei
Confruntati cu imaginile furnizate de Viking in 1991, care reprezentau caracteristici fluviale si glaciare (vai de rauri care se pare ca s-au format datorita precipitatiilor si ghetarilor de pe suprafata planetei), oamenii de stiinta au teoretizat un model care a ajuns sa fie cunoscut sub numele de “MEGAOUTFLO”. In principiu, acest model sustine ca, pe termen lung, apa si elementele volatile raman inghetate in subteran deoarece Marte se afla atat de departe de soare si este extrem de rece. Permafrostul vesnic inghetat actioneaza ca un capac al unei sticle de sifon. La fel cum apa si gazele dintr-o sticla cu capac explodeaza atunci cand sunt incalzite, exploziile sporadice de caldura planetara interna declanseaza eliberarea dramatica a gazului si apei blocate sub permafrost. Oamenii de stiinta sustin ca in timpul unor asemenea episoade este eliberata atat de multa apa, incat in emisfera de nord se formeaza in mod repetat un ocean temporar. Fenomenele vulcanice masive din apropierea emisferei de nord au declansat un ocean si o pot face din nou.
Dioxidul de carbon eliberat in atmosfera promoveaza efectul de sera, astfel incat apa lichida este stabila aproape de suprafata martiana. Marte nu are un strat de sol cum are planeta noastra, prin urmare, atunci cand ploua, apa ajunge in subteran, in loc sa se acumuleze la suprafata. Vaile locale si alte caracteristici martiene se formeaza atunci cand apa aflata aproape de suprafata tasneste in sus. Insa, atunci cand ploua, apa inlatura dioxidul de carbon din atmosfera, iar Marte se raceste pana la punctul in care permafrostul se reface, si astfel planeta se cufunda intr-o alta perioada uscata si rece. Hidrosfera extinsa sustinuta de relieful de pe Marte poate exista numai sub forma de gheata sau apa subterana. Totusi, acesta este tipul de mediu in care stramosii extremofilelor de pe Pamant ar fi putut evolua. Fara indoiala, planeta Marte timpurie a oferit un habitat mai bun pentru initierea si incubarea vietii decat Pamantul timpuriu. Daca asa stau lucrurile, ar putea exista fosile pe Marte.
