Rembrandt Harmenszoon van Rijn este considerat cel mai mare pictor al Europei Occidentale. S-a nascut pe 15 iulie 1606 la Leiden, Olanda, fiind fiul morarului Harmen Gerritszoon van Rijn si al Corneliei Willemsdochetr van Zuitbroeck.
La varsta de noua ani, Rembrandt este inscris la Scoala Latina, iar la 14 ani se inscrie la Universitate, in cadrul sectiei de Teologie, insa este interesat mai mult de pictura si desen. Acest lucru ii determina pe parinti sa il retraga de la scoala si sa il dea in ucenicie pictorului Jacob Isaacszoon van Swanenburg. Dupa trei ani, viitorul pictor isi continua ucenicia la Amsterdam, in atelierul lui Pieter Lastman, cel care ii va trezi interesul pentru pictorul german Adam Elsheimer si italianul Caravaggio, ambii avand ca punct comun abordarea violenta si dramatica. Intors in orasul natal dupa cativa ani, artistul isi deschide propriul atelier, iar printre primele sale tablouri se afla “Omorarea cu pietre a Sfantului Stefan”, “Palamede in fata lui Agamemnon”, “Magarul lui Balaam”, “Alungarea negustorilor din templu”, “Tobit, Ana si iedul”.
Incepand cu 1628, Rembrandt incepe sa devina cunoscut, atragand atentia unor oameni intelectuali de prestigiu, cum ar fi secretarul printului de Orania. Tinerii ucenici se inghesuiau sa participe la cursurile lui, iar printre genurile pe care artistul le abordeaza acum se afla portretistica. Pictorul si-a realizat autoportretul de aproape 80 de ori, deoarece considera ca aceasta este o forma de autobiografie. In anii ’30, a inceput o serie impresionanta de portrete, care include “Portretul unui batran cu caciula din blana”, “Barbat cu guler si palarie cu pene”, “Bustul unui batran cu bereta”, “Batrana cu matanii”, “Batrana rugandu-se”, “Profeta Ana”, “Portretul unui barbat la birou”.
Dupa moartea tatalui sau, Rembrandt se muta la Amsterdam, unde se va alatura unei Academii nou-infiintate, devenind astfel o personalitate importanta si un punct de referinta pentru burghezia care dorea sa fie imortalizata pe o bucata de panza. Va fi cunoscut drept cel mai mare portretist, dupa ce realizeaza peste 50 de portrete ale locuitorilor orasului, printre care “Marten Looten”, “Johannes Wtenbogaert”, “Marten Soolmans”, “Maurits Hygens” si “Jan Rijcksen si sotia sa Griet Jans”. Totodata, artistul este chemat la Haga de catre printul de Orania, caruia ii va picta seria de tablouri “Pasiunea”, serie care cuprinde sapte tablouri, si anume “Coborarea de pe cruce”, “Inaltarea crucii”, “Inaltarea”, “Punerea in mormant”, “Invierea”, “Adoratia magilor” si “Circumcizia”.
In 1632, Rembrandt savarseste tabloul “Lectia de anatomie a doctorului Tulp”, un tablou care a fost foarte apreciat pana si de membrii guvernului. Acesta a fost comandat de breasla medicilor chirurgi pentru a celebra lectia de anatomie asupra bratului unui detinut mort tinuta in public de doctorul Nicolaes Tulp. Douazeci de ani mai tarziu, un alt medic apeleaza la pictor, creandu-se astfel tabloul “Lectia de anatomie a doctorului Joan Deyman”, care face o disectie cerebrala pe cadavrul unui infractor spanzurat.
In anul 1633, Rembrandt se casatoreste cu Saskia Uylenburgh, nepoata unui negustor din Amsterdam, care ii va deveni model pentru o serie de tablouri, gravuri si desene, ca de exemplu “Bustul unei tinere femei”, “Saskia zambind”, “Portretul Saskiei cu palarie”, “Flora (Portretul Saskiei)”, “Portretul dublu al lui Rembrandt si Saskia”, “Saskia cu o floare” etc. Dupa aceasta perioada caracterizata de motivele florale, artistului i s-a cerut sa picteze tablouri cu teme mitologice si religioase. Astfel, au iesit de sub pensula pictorului operele “Sofonisba primeste cupa cu venin”, “Rapirea lui Ganimede”, “Iisus si apostolii in furtuna”, “Sfanta Familie”, “Sfantul Toma Necredinciosul”, “Jertfirea lui Isaac”, “Ospatul lui Baltazar” si multe altele.
In 1634, Rembrandt se inscrie in breasla pictorilor din Amsterdam, iar doi ani mai tarziu isi incepe cariera ca negustor de obiecte de arta. Urmeaza o perioada grea pentru el – ii mor trei copii, insa reuseste sa isi revina. Fiind fascinat de costumele orientale, incepe sa picteze tablouri ca “Bustul unui barbat in costum oriental” sau “Barbat in costum de fantezie din Orientul european”. Inceputul anilor 1640 il gasesc pe artist in culmea gloriei, insa are parte de o perioada grea atunci cand sotia sa moare de tuberculoza. Idilele pe care le-a avut dupa disparitia sotiei l-au facut pe pictor sa realizeze niste opere pline de senzualitate, cum ar fi “Portretul unei femei in pat”, “Danae”, “Tanara la fereastra” sau “Tanara sprijinita de pervaz”.
Rembrandt era cunoscut pentru stilul sau de viata risipitor, lucru confirmat chiar si de testamentul lasat de sotia sa, conform caruia singurul mostenitor al ei era fiul lor, care a putut sa beneficieze de averea mamei abia la implinirea varstei de 18 ani. A urmat o perioada mai putin infloritoare, atat pe plan personal, cat si pe plan profesional. Averea si-a risipit-o pe colectiile de arta, iar datoriile se adunau pe zi ce trece. In ceea ce priveste pictura, artistul isi indreapta atentia asupra fiului sau, Titus, caruia ii face o serie de portrete, cum ar fi “Titus studiind”, “Portretul lui Titus citind”, “Titus”, “Portetul lui Titus cu bereta” si altele.
Insa la numai 27 de ani, baiatul moare, iar Rembrandt are parte din nou de vremuri grele. In anii 1650, artistul intra in conflict cu clientii, bunurile sale sunt vandute la licitatie, iar olandezii incep sa devina interesati de arta franceza, lasand-o la o parte pe a lor. Printre operele din aceasta ultima perioada a creatiei pictorului se numara “Sindicii postavarilor”, “Sfantul Matei si ingerul”, “Logodnica evreica” si cateva portrete si autoportrete. A murit in 1699, ultimele zile ale lui fiind dominate de tristete si saracie, aceste lucruri putand fi observate in ultimele autoportrete.
