Bradysaurus, un gigant erbivor din perioada Permiană, este considerat unul dintre cele mai primitive vertebrate terestre care au trăit pe uscat. Descoperit în Africa de Sud în anul 1914, acest pareisaurus masiv măsura 3 metri în lungime și cântărea aproximativ 500 de kilograme.
Cum a fost descoperit Bradysaurus și ce ne spun fosilele despre el?
Cu toate că avea dimensiuni impresionante, Bradysaurus era un animal inofensiv, care se hrănea cu plante și se deplasa încet pe uscat. Fiind una dintre primele vertebrate de mari dimensiuni de pe uscat, adaptările sale la viața terestră oferă o imagine clară despre evoluția animalelor preistorice în mediile uscate.
Cand ne inchipuim un animal de mari dimensiuni, care popula Pamantul in urma cu sute de milioane de ani, ne imaginam ca era un pradator excelent, dar se pare ca nu a fost mereu asa, in mod cert nu in cazul reptilei Bradysaurus.
Caracteristicile anatomice ale lui Bradysaurus
Cu toate ca avea dimensiuni uriase, masurand 3 metri in lungime, 1,4 in latime si 1 metru in inaltime, era un animal erbivor inofensiv pentru creaturile mai mici decat el. Scheletele fosile i-au fost descoperite in anul 1914, de catre Watson, in Africa de Sud si a trait in Permian in perioada cuprinsa intre 299- 251 de milioane de ani in urma.
Bradysaurus apartinea unui grup de reptile numite pareisaurus, acestea fiind animale de mari dimensiuni, caracterizate prin corpuri impunatoare, picioare puternice, fiind primele vertebrate gigantice care au vietuit pe uscat.
Asemeni grupului din care face parte, si acest animal avea un corp greoi, care cantarea 500 de kilograme. Cele 4 picioare ale sale erau puternice, insa nu complet verticale, ci indoite sub forma de unghii. Degetele erau prevazute cu gheare, iar coada era scurta.
Datorita greutatii sale, Bradysaurus nu era un animal care se misca foarte repede, ba dimpotriva, se misca incet si nu era extrem de indemanatic. Greutatea crescuta prezenta un avantaj in a se proteja de posibilii pradatori, mai ales ca era un animal inofensiv si il ajuta sa isi pastreze constanta temperatura corpului.
De asemenea, pe zona mediana a spatelui se aflau placi osoase, care il faceau si mai rezistent in fata celorlalte animale. Craniul reptilei avea intre 42-48 de centimetri lungime, iar capul nu era lipsit de protectie, deoarece era prevazut cu 4 perechi de intarituri osoase.
Hrana și comportamentul lui Bradysaurus în ecosistemul Permian
In ceea ce priveste dentitia, Bradysaurus avea maxilarul prevazut cu un rand de dinti de aceeasi forma si dimensiune, iar pe cerul gurii se aflau mai multe randuri de dinti mici. Datorita faptului ca era un animal erbivor, era nevoit sa manance cantitati mai mari de plante, pentru a asimila cantitatea necesara de calorii, deoarece in acea perioada plantele nu erau bogate din punct de vedere caloric. Isi cauta hrana in campiile uscate aflate in preajma raurilor si a lacurilor.
O trasatura care defineste reptila Bradysaurus consta in faptul ca era cel mai primitiv pareisaurus, nefiind o creatura evoluata, ci mai degraba un animal din care au evoluat alte creaturi. Oamenii de stiinta au constatat ca acest animal preistoric combina caracteristicile amfibienilor cu cele ale reptilelor.
Odata cu incheierea Permianului, s-a incheiat si existenta acestora in totalitate, fosilele, care se pastreaza pana astazi, ramanand drept marturie faptului ca au fost niste animale uriase, ce au vietuit pe Pamant.
Rolul lui Bradysaurus în ecosistemul Permian
În ecosistemul Permian, Bradysaurus ocupa un loc esențial în lanțul trofic. Fiind un erbivor de mari dimensiuni, el avea un impact semnificativ asupra vegetației, hrănindu-se cu plante dure și rezistente care creșteau în solurile uscate și aride ale Permianului. Consumul de plante de către Bradysaurus ajuta la menținerea echilibrului ecosistemului, iar excrementele sale contribuiau la fertilizarea solului, sprijinind creșterea plantelor noi.
De asemenea, Bradysaurus reprezenta o sursă potențială de hrană pentru prădători mari din Permian, deși dimensiunile sale și armura naturală îl făceau dificil de capturat. Chiar și așa, prezența unor prădători mai mari, precum gorgonopsienii, sugerează că acest gigant erbivor nu era complet lipsit de amenințări. Odată cu sfârșitul Permianului și schimbările climatice masive care au avut loc, Bradysaurus și alte reptile similare au dispărut, deschizând calea pentru evoluția dinozaurilor din era Mezozoică.
