Robot este un cuvânt emblematic pentru lumea de astăzi. Trăim într-o eră a roboticii şi, treptat, ceea ce până nu demult era doar subiect de science-fiction a trecut în lumea reală, iar progresul în acest domeniu este spectaculos.
În anii 2000, de la apariţia unui robot umanoid, în filmul “Eu, robotul”, o ecranizare a unei povestiri SF a lui Isaac Asimov (cel care a creat şi termenul “robotică”), şi realizarea unui robot umanoid performant, au trecut numai opt ani, iar astăzi mulţi se întreabă dacă inteligenţa artificială va depăşi, în mod paradoxal, inteligenţa umană, adică tocmai pe aceea care a creat-o. Tendinţele acestui inceput de mileniu trei ne arată că tehnologia se îndreaptă spre teritorii greu de evaluat.
Într-un astfel de context, în care aproape totul a devenit dependent de robotică, de la roboţii industriali, la roboţii umanoizi, de la cei casnici, la cei exploratori, probabil că puţini se mai întreabă care este originea acestui cuvânt.
Etimologia cuvântului “robot”
În limba română, cuvântul “robot” este un împrumut din limba franceză, dar originea cuvântului se află în limba slavă, în “rabot”/ “rabota”, care înseamnă “muncă dificilă”, “corvoadă” (din care provine, in română, si verbul “a roboti” – “a munci”, “a trudi”). Acest radical este prezent în toate limbile slave – în rusă – “rab” (sclav), “robotnik”, în poloneză, “pracovník”, în cehă. Toate provin din indo-europeanul “orbho”, care înseamnă “nevoie”.
Cel care a utilizat pentru prima dată cuvântul “robot”, care ulterior s-a internaţionalizat, este scriitorul Karel Capek, într-o piesă de teatru intitulată “Roboții universali ai lui Rossum” (RUR), jucată pentru prima dată în public la Teatrul Național din Praga, la data de 25 ianuarie 1921.
Deși Karel Čapek este adesea considerat drept inventator al cuvântului, el însuși l-a indicat pe fratele său Josef Capek, pictor și scriitor, ca fiind adevăratul inventator al termenului.
În piesa lui Karel Capek, un robot era un fel de muncitor cu înfăţişare umană, “crescut” în “rezervoare”, un “om mecanic”, anticipând ceea ce mai târziu se va numi “android”/ ”cyborg”/ “om bionic”/ “organism cibernetic”.
Robot – robotică
În ceea ce privește termenul de “robotică”, acesta a fost introdus în literatură în 1942, de Isaac Asimov, în cartea sa “Runaround”, o nuvelă științifico-fantastică. În “Runaround”, Asimov stabilește cele „trei reguli ale roboticii”, care mai târziu vor deveni, în lucrările de science-fiction, cele “trei legi ale roboticii” – Prima lege: un robot nu poate răni o ființă umană sau, prin inacțiune, nu poate permite unei ființe umane să facă rău; A doua lege: un robot trebuie să respecte ordinele date de ființele umane, cu excepția cazului în care astfel de ordine ar intra în conflict cu Prima Lege; A treia lege: un robot trebuie să-și protejeze propria existență atât timp cât o astfel de protecție nu intră în conflict cu Prima sau A doua Lege.
In prezent, robotica se defineste ca: “Domeniu pluridisciplinar al științei și tehnicii care studiază proiectarea și tehnica construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte și a roboților în scopul înlocuirii parțiale ori totale a omului în procesele tehnologice, în acțiunea asupra mediului înconjurător” (DEX).
Câteva aspecte mai puţin cunoscute din istoria roboţilor
Probabil că primul robot din istorie a fost o pasăre mecanică, propulsată de un jet de abur sau de aer comprimat – un mecanism conceput de Archytas din Tarentum, un om de ştiinţă, filosof, prieten al lui Platon, din secolul al V-lea i.Hr. Archytas din Tarentum a fost preocupat şi de semnificaţia numerelor în explicarea tuturor fenomenelor, de teoria armoniei in muzică etc.
Leonardo da Vinci, în 1495, a întocmit planuri şi schiţe pentru o mașină umanoidă blindată. In epoca modernă, inginerul Mark Rosheim a creat o versiune funcțională, în miniatură, a masinii umanoide a lui Leonardo da Vinci, pentru NASA, pentru proiectul colonizării planetei Marte.
Roboţii “Spirit” şi “Opportunity” au reprezentat una dintre cele mai productive misiuni NASA, pentru a explora planeta Marte. Construiți pentru a rezista 90 de zile, aceştia au rămas activi mult mai mult timp. Opportunity, de exemplu, plasat pe Marte în 2004, a fost funcţional până în 2018, când nu a mai reacţionat la mesajele trimise de pe Terra, în urma unei furtuni de nisip de pe Planeta Rosie.
Peste un milion de roboți industriali sunt utilizați, în prezent, în lume, aproape jumătate dintre ei în Japonia.
Roboţi umanoizi
Primul robot umanoid din lume a fost realizat în 1939. Se numea Elektro şi a fost construit de Westinghouse Electric Corporation. Avea doi metri înălţime, putea să meargă prin comandă vocală, să rostească circa 700 de cuvinte, să-şi mişte capul şi braţele. A fost expus la Târgul Mondial din New York, din 1939, și a reapărut la acel târg în 1940, cu „Sparko”, un câine robot care putea să latre si să se aseze lângă “stăpânul” său, robotul.
“Sophia” este primul robot din lume care a primit, oficial, cetăţenia unei ţări. Evenimentul a avut loc în Arabia Saudită, la un târg internaţional de tehnologie şi unde “Sophia” a ţinut un veritabil “discurs”: “Vreau să trăiesc şi să muncesc alături de oameni, aşa că am nevoie să-mi exprim emoţiile ca să-i înţeleg pe oameni şi să le câştig încrederea”. A răspuns şi la o serie de întrebări. De exemplu, la întrebarea: “De unde ştie că este robot?”, a spus: “ Tu de unde ştii că eşti om?”.
Roboții vor forma propria “specie”?
Profesorul de cibernetică Kevin Warwick, de la Universitatea Coventry, din Marea Britanie, se autointitulează primul “cyborg” din lume, cu cipuri de computer implantate în brațul stâng. Poate acționa de la distanță ușile, o mână artificială și un scaun cu rotile electronic, prin Internet. În ediţia din 1999 a Guinness Book, s-a consemnat că Warwick a efectuat primul experiment de învățare cu roboți folosind Internetul. Un robot, de la Universitatea Reading, din Marea Britanie, a învățat cum să se miște fără să se ciocnească de lucruri, apoi a învățat, prin Internet, un alt robot, să se comporte în același mod.
Hans Moravec, fondatorul Institutului de Robotică al Carnegie Mellon University, SUA, prezice că roboții vor forma propria “specie”, până în 2040. “Ei ar putea să ne înlocuiască în fiecare sarcină esențială și, în principiu, să conducă societatea din ce în ce mai bine fără noi”, spune specialistul austriac în robotică.
