In romanul Enigma Otiliei, George Calinescu a incercat sa surprinda burghezia din Bucuresti si viata acesteia, undeva la inceputurile secolului al XX-lea si, in mare parte, puterea banului intr-o societate. Personajul principal, in jurul caruia se invarte intreaga poveste a romanului, este mos Costache Giurgiuveanu a carui avere este motiv de disputa intre toate celelalte personaje, fapt ce a adus imediat in discutie motivul mostenirii.

Ca si in romanul “Ion” al lui Liviu Rebreanu, personajele prezente in  “Enigma Otiliei” au influente de avaritie, sentimente economice care reusesc sa le invinga pe cele de iubire, fapt demonstrat si de Otilia, care se vede nevoita sa-si lege destinele cu Pascalopol, doar ca sa-si asigure un trai mult mai bun. De asemenea, lacomia personajelor pune stapanire pe relatiile interfamiliare si de paternitate, nici Costache Giurgiuveanu nereusind sa se impuna in fata acestora. Datorita ideei de paternitate si a mostenirii, romanul lui Calinescu poate fi incadrat in curentul balzacianism, autorul dorindu-si initial chiar sa intituleze acest roman “Parintii Otiliei”.

George Calinescu a creat fiecare personaj din Enigma Otiliei ca fiind unic in felul sau, avand o trasatura definitorie pentru propria persoana. Mos Costache este considerat a fi tipul avarului, Otilia este vazuta ca fiind vesnica enigma a personajelor de tip feminin, Felix este considerat a fi doar martor si actor, Stanica este considerat a fi tipul parvenitului, iar Aglae este vazuta ca baba “fara cusur in rau”.

Actiunea romanului “Enigma Otiliei” este structurata in doua planuri diferite ce au rolul de a realiza impreuna un singur fir literar, usor de urmarit. Planul principal este prezentat de Felix Sima, un taran al carui destin incearca sa se imbine cu planul secundar, cel realizat de intamplarile legate de mostenirea lui Costache Giurgiuveanu. Naratorul lui Calinescu este omniscient, omniprezent si extra-diegetic si, totodata realizeaza o povestire la persoana a III-a, fapt ce pune la indoiala apartenenta romanului la balzacianism. Trasaturilor specifice balzacianismului li s-au alaturat si caracteristici specifice romantismului, precum utilizarea antitezei pentru crearea caracterului fiecarui personaj, caracterizarea naturii si motivul orfanului, dar si caracteristici specifice realismului (tema reprezentata de puterea banului intr-o societate in plina decadere) si clasicismului (redat de o o replica simetrica ce incepe si incheie romanul “Aici nu sta nimeni”).

Naratorul romanului Enigma Otiliei insiruie evenimentele intr-o organizare cronologica, exact in modul in care acestea au avut loc. Spatiul folosit in roman este atat real (casa familiei Giurgiuveanu) cat si imaginar, sugerat de trairile si sentimentele interioare ale fiecarui personaj. Fiecare din cele douazeci de capitole in care a fost structurat romanul, incepe cu precizarea temporala si spatiala, fapt ce duce din nou cititorul cu gandul la influentele realismului. In incipit, romanul prezinta minutios timpul si spatiul in care va avea loc desfasurarea actiunii. Naratorul prezinta in stilul sau unic, usor influentat de balzacianism, strada Antim, cu asezarea speciala a fiecarei case, lucru ce constituie o realizare arhitecturala extrem de interesanta. Casa lui Costache Giurgiuveanu il reprezinta pe acesta in totalitate, fiind o casa creata in stilul sau avar, cu tencuiala zugravita la intamplare, cu scara si giurgiuvelele neingrijite de multa vreme.

Citește și:  Misterul craniilor de cristal – Falsuri remarcabile, relicve antice, sau dovada că am fost vizitați de ființe extraterestre?
foto: secvente.ro
foto: secvente.ro

Tot in inceputul romanului “Enigma Otiliei”, Felix Sima este caracterizat ca fiind un barbat imbracat elegant, cu un aer barbatesc, dar cu o fata simpatica, de copilas. Odata cu intrarea sa in incinta casei lui Giurgiuveanu, Felix ajunge sa-l cunoasca pe unchiul sau, care, ii raspunde sec la intrare “nu nu sta nimeni aici, nu cunosc pe verisoara ta Otilia”. Luand parte la un joc de table al familiei din casa Giurgiuveanu, Felix primeste atributia de a observa cu atentie, caracteristicile tuturor personajelor prezente in acel loc, creand portrete atat fizice cat si psihice, ambele insa sugerand atmosfera conflictuala si privirile neprimitoare din ochii fiecarui personaj. Aceste aspecte ale lacomiei si avaritiei sunt exemple clasice ale unei familii burgheze, prezentate intr-un roman de tip realist. Costache Giurgiuveanu nu face niciun efort pentru a-i oferi un viitor Otiliei si, totodata averea sa este strict monitorizata de toti membrii clanului Tules, fapte ce demonstreaza din nou puterea banului, tema principala a romanului.

Romanul Enigma Otiliei surprinde, in mare parte a actiunii, dorinta eterna a casatoriei, din partea mai multor personaje. Casatoria Otiliei cu Pascalopol, pentru a avea un viitor sigur si pentru a se simti protejata de un barbat matur, lucru ce nu ar fi fost posibil cu tanarul Felix, un student la medicina ce a trait dragostea vietii sale alaturi de Otilia. Pentru el, Otilia a devenit idealul feminin in viata, iar pentru Pascolopol, Otilia a ramas un simplu mister, sau cum este precizat si in titlul romanului, o enigma. De asemenea Aurica si Titi simt necesitatea de a cunoaste experienta casatoriei, Stania se casatoreste cu Olimpia si, in cele din urma si Felix ajunge sa se insoare.

Desfasurarea actiunii romanului Enigma Otiliei este transpusa prin cele doua mari conflicte dintre familiile lui Costache Giurgiuveanu si ale surorii acestuia, Aglae. Primul conflict se datoreaza averii lui Giurgiuveanu iar cel de-al doilea conflict duce la dezbinarea clanului Tulea.

Finalul romanului este similar inceputului, tanarul Felix retraind momentul din inceputul povestirii, cand ajunge la casa lui mos Costache si acesta ii spune “Aici nu sta nimeni”.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.