Şapte bunuri fundamentale, dacă le avem în vedere, într-o lume marcată tot mai mult de confuzie valorică şi de relativism moral, ar putea să ne ofere o busolă clară, pentru o existență autentică, echilibrată, cu sens, să ne arate că “viața bună” nu este un ideal abstract, ci un drum concret, bazat pe valori solide.
John Finnis, filosof contemporan, profesor de drept la Universitatea din Oxford, cunoscut mai ales pentru lucrarea sa “Natural Law and Natural Rights” (“Legea naturală și drepturile naturale”), este cel care identifică, în cartea menţionată anterior, șapte bunuri fundamentale ale ființei umane, care sunt obiectiv valoroase, universale și nu depind de opinii personale sau culturale.
Care sunt cele “şapte bunuri fundamentale”?
John Finnis pornește de la ideea că omul caută în mod natural împlinirea (“flourishing” – “înflorirea”), iar această căutare este ghidată de rațiune. Cele şapte bunuri fundamentale, în viziunea filosofului, sunt: viața, cunoașterea, jocul, experiența estetică, sociabilitatea, raționalitatea practică și religia/ spiritualitatea.
Acestea nu se află într-o ierarhie strictă, dar trebuie urmărite echilibrat, cu ajutorul rațiunii. Finnis numește o astfel de capacitate “raționalitate practică”, adică abilitatea de a lua decizii bune, care reflectă o înțelegere profundă a binelui personal și comun. Este o viziune care are aplicații directe și valoroase atât în viața cotidiană, cât și în educație, contribuind la formarea unor indivizi și comunități responsabile, echilibrate și orientate spre bine.
Viața (Life)
Este baza existenței și a oricărei alte activități şi include sănătatea fizică și integritatea corporală. John Finnis consideră că viaţa înseamnă mai mult decât existenţa, nu este de ajuns să fim “în viaţă”, ci de a avea o viaţă care merită să fie trăită, să avem grijă de noi şi de cei din jurul nostru.
Cunoașterea (Knowledge)
Cunoaşterea înseamnă a căuta adevărul, a învăța, a înțelege lumea, nu doar în scop practic, ci şi ca valoare în sine. Curiozitatea este intrinsecă naturii umane, implicit dorinţa de a cunoaşte şi de a înţelege ce este în jurul nostru, precum şi locul nostru în lume. Nu este vorba de o curiozitate in sensul banal al termenului (de a afla orice despre oricine etc.), ci de căutarea continuă a informatiilor care să fie integrate in sfera cunoaşterii personale, in scopul dezvoltării continue.
Jocul (Play)
Jocul (activitățile recreative, făcute pentru distracție și plăcere, nu doar utilitar) – deşi poate părea surprinzătoare prezența acestui element pe lista “şapte bunuri fundamentale” – reprezintă un aspect esenţial în dezvoltarea umană, indiferent de vârstă, ajută la modelarea competențelor cognitive, emoţionale, sociale şi psihice. “Nu încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm”, spunea cunoscutul scriitor George Bernard Shaw. “Jocul este un mod grozav de a fi și de a deveni om” (Mathieu Triclot, filosof).
Experiența estetică (Aesthetic experience)
Experiența estetică vizează aprecierea frumosului în artă, natură sau creație de orice fel, este un mod mai profund şi mai autentic de conectare cu lumea, deoarece favorizează emoţiile şi potenţează cunoaşterea. In plus, o experiență estetică poate fi inspiratoare si revitalizantă, poate schimba modul in care percepem realitatea din jur si lumea, in general, poate “să provoace dezvoltări infinite în mintea celui care priveşte” (Paul Valery).
Sociabilitatea (Sociability) / Prietenia
Relațiile interumane autentice, cooperarea, loialitatea, viața comunitară și empatia sunt esențiale pentru o “viaţă bună”, “înfloritoare”. Legăturile cu familia, cu prietenii, cu alte grupuri sociale cultivă sentimentul de apartenenţă şi conferă motivaţie şi scop în viaţă.
Raționalitatea practică (Practical reasonableness)
“Raționalitatea practică”, in viziunea lui John Finnis, se referă la capacitatea de a lua decizii logice, înţelepte, morale, privind propria viață, face posibilă alegerea unor scopuri coerente și echilibrate, pe baza convingerilor şi valorilor care ne definesc.
Religia (Religion)/ Spiritualitatea
Religia, ca parte din cele “şapte bunuri fundamentale”, nu se referă la dogmă, ideologii, fanatism, ci la o de dimensiune spirituală profundă, la căutarea sensului ultim, la relația cu transcendența într-o manieră foarte personală. John Finnis consideră că religia este fundamentală graţie calității sale de a ne conecta cu ceva mai “înalt”, de dincolo de sine.
Aspectele menţionate anterior sunt “şapte bunuri fundamentale”, nu sunt derivate dintr-un sistem moral specific şi oricine apelează la raţiune înţelege caracterul lor ireductibil şi importanţa acestora pentru fericire. Pe de altă parte, este firesc ca unii să fie inclinaţi să caute binele poate mai mult în cunoaştere decât în sociabilitate, mai mult în raţionalitatea practică decât în religie etc. Important este ca stilul de viaţă al fiecăruia să fie respectat.
Şapte bunuri fundamentale şi regulile care trebuie respectate pentru a ne bucura de acestea
Pentru a ne bucura de cele “şapte bunuri fundamentale”, care ne pot “înflori” viaţa, trebuie respectate câteva principii de bază:
- Nu face rău deliberat niciunui bun fundamental.
- Fii consecvent în alegeri și valori.
- Urmărește cele şapte bunuri fundamentale într-un mod echilibrat, nu obsesiv.
- Respectă egalitatea tuturor oamenilor în accesul la aceste bunuri.
- Ia decizii în funcție de cum îţi gândeşti viaţa, nu doar pe termen scurt.
Viziunea lui John Finnis despre cele şapte bunuri fundamentale, aplicată în viaţa de zi cu zi şi în educaţie
Viziunea lui John Finnis propune un model coerent, rațional și profund al “vieții bune”. Prin bunurile fundamentale și raționalitatea practică, omul este invitat să-și construiască o viață cu sens, echilibrată și etică. Aplicată în educație, această filosofie formează persoane integre și cetățeni responsabili. În viața de zi cu zi, aceasta oferă repere clare pentru decizii autentice, pentru înţelegerea a ceea ce este cu adevărat important în viaţă, pentru dezvoltare personală constantă.
Şapte bunuri fundamentale – aplicarea viziunii lui John Finnis în viaţa cotidiană
În viaţa de zi cu zi, cele şapte bunuri fundamentale pot deveni un fundament solid al unei vieţi înfloritoare şi un ghid în luarea deciziilor. “Raționalitatea practică” presupune să ne întrebăm constant: “Este această alegere în acord cu valorile mele profunde? Contribuie ea la viața mea bună și la binele celorlalți?”. Acest mod de gândire ajută la evitarea impulsivității, a conformismului și a deciziilor egoiste.
John Finnis ne mai aminteşte, prin cartea sa, “Natural Law and Natural Rights” (“Legea naturală și drepturile naturale”), că o “viață bună” presupune echilibru între muncă, relații, spiritualitate și bucurie. Nu putem sacrifica sănătatea, relațiile sau sensul pentru succesul profesional. Toate cele șapte bunuri trebuie urmărite în armonie, fără obsesii sau neglijență.
O viață reușită nu este izolată, ci relaţională. A trăi bine înseamnă şi implicarea în comunitate, grija față de dreptate și demnitatea celorlalți, componente esențiale ale unei vieți morale și împlinite.
Pe de altă parte, în context socio-politic, “legea naturală”, care se referă la natura omului şi la scopul său în lume, ar trebui să-i cheme pe oameni şi pe cei care îşi asumă rolul de conducători/ decidenţi “ să caute binele, să acţioneze cu virtute, să urmărească excelenţa în toate aspectele vieţii […] să respingă nedreptatea, discriminarea, opresiunea în toate formele, […] să acţioneze cu integritate şi să promoveze prosperitatea şi bunăstarea celorlalţi în societate” (John Finnis) – ceea ce, trebuie să recunoaştem, rămâne, deocamdată, o utopie.
Implicații în educație
Filosofia lui Finnis aplicată în educație transformă scopul și metodele de predare. Educația nu ar trebui să fie (aşa cum se întâmpla adesea) doar un transfer de informații, ci un proces de dezvoltare holistică a persoanei. Elevul/ studentul nu ar trebui să fie privit doar ca un viitor profesionist, ci ca o ființă capabilă de rațiune, valori și relații. Astfel, școala ar trebui să ofere nu doar cunoaștere teoretică, ci și formare morală, creativă, relațională și spirituală, să formeze spirite flexibile, deschise la nou, care să nu devină captive in idei primite de-a gata sau in prejudecăți.
Scoala ar trebui să cultive constant cele şapte bunuri fundamentale. Cunoașterea este centrul educației, dar trebuie cultivată într-un mod care să stimuleaze curiozitatea și gândirea critică. Jocul și experiența estetică sunt indispensabile dezvoltării imaginației și bucuriei de a învăța. Sociabilitatea se formează prin lucrul în echipă, empatie și respect reciproc. Raționalitatea practică se antrenează prin reflecție etică, prin luarea de decizii și asumarea responsabilității. Religia/spiritualitatea oferă ocazia de a reflecta asupra sensului vieții, chiar și într-un cadru laic.
Pentru o “viaţă înfloritoare”, alegerile noastre trebuie să respecte binele tuturor, nu doar interesul propriu. De aceea, educația ar trebui să promoveze valorile etice – dreptate, onestitate, solidaritate, grijă față de binele comun. Scoala ar trebui să formeze oameni capabili să contribuie la o societate mai justă, mai echilibrată, mai morală. Această viziune este extrem de valoroasă atât în educație, unde nu este vorba doar despre ceea ce știi, ci despre “cine devii”, cât și în viața personală, unde ne căutăm împlinirea, nu doar supraviețuirea.
