Sarbatorile de rit vechi si respectarea calendarului Iulian neindreptat

Pentru cei care respecta calendarul gregorian, odata cu Boboteaza (botezul lui Iisus), care se sarbatoreste pe 6 ianuarie, se incheie sarbatorile de iarna, insa pentru cei care respecta calendarul de stil vechi, numit calendarul iulian, imediat dupa Boboteaza, pe 7 ianuarie, se celebreaza prima sarbatoare de rit vechi de iarna, Craciunul. Calendarul iulian, desi nu mai este calendarul oficial de la 1 octombrie, 1924, cand Biserica Ortodoxa Romana a trecut la cel gregorian, inca se mai pastreaza in tari din estul Europei, existand si la noi in tara bisericii de rit vechi. Printre cei care sarbatoresc mai tarziu Nasterea Domnului si intrarea in noul an se afla atat romanii, cat si grecii, sarbii, lipovenii, rusii, ucrainienii sau georgienii.

Motivul pentru care exista un calendar pentru stilul nou si unul pentru stilul vechi, cat si bineinteles, date diferite la care se celebreaza sarbatorile de rit vechi, se datoreaza faptului ca un an, in calendarul iulian are 365 de zile si 6 ore, existand o diferenta de 11 minute si 14 secunde fata de calendarul solar, ceea ce a determinat, ca la 330 de ani sa existe o diferenta de 3 zile. Inainte de toate, este important de precizat faptul ca in perioada dinaintea lui Hristos oamenii calculau durata unui an cu ajutorul a doua calendare, unul roman si unul egiptean. Desi ambele nu erau corecte, cel roman era mult mai departe de calendarul ceresc, motiv pentru care imparatul Iuliu Cezar accepta, in anul 46 i. Hr. calendarul egiptean, numindu-l iulian.

Pe langa diferenta de 11 minute si 14 secunde, determinate de calendarul iulian, un alt motiv care a dus la existenta a doua calendare si la impartirea celor care celebreaza sarbatorile de rit vechi fata de stilul nou, consta in faptul ca jurul anului 330, echinoctiul de primavara a avut loc pe data de 21 martie si nu pe 24 martie, cum s-a intamplat in anul 46 i. Hr. Data echinoctiului de primavara era extrem de importanta in calcularea zilei de Paste, deoarece, asa cum s-a stabilit la primul Sinod Ecumenic, din anul 325, prima zi de Paste este in prima duminica care urmeaza dupa prima luna plina, ce poate sa cada fie atunci cand este echinoctiul de primavara fie dupa acesta. De atunci, s-a stabilit data de 21 martie pentru a calcula ziua Pastelui.

Aparitia calendarului gregorian s-a produs in anul 1582, pe 24 februarie, datorita lui Papa Gregorie al XIII-lea, care a eliminat 10 zile din calendar, 5 octombrie din calendarul iulian, devenind astfel 14 octombrie in calendarul gregorian. In anul 1923, exista sarbatorile de rit vechi si cele pe stil nou, deoarece in acest an, in urma unui Congres care are loc la Constantinopol, are loc indreptarea calendarului iulian, ramas in urma cu 13 zile, intr-o maniera mult mai corecta decat cea realizata in anul 1582, insa aceasta indreptare nu este realizata de catre toate bisericile ortodoxe, unele pastrand inca calendarul iulian.

Alaturi de romani, cei care sarbatoresc Craciunul pe 7 ianuarie sunt georgienii, rusii, sarbii, ucrainienii, cat si cei din Republica Moldova sau Bulgaria, bucurandu-se, la fel ca noi, de mesele imbelsugate pe care le pregatesc si de momentele frumoase petrecute in familie. Unele dintre comunitatile entice din Romania care respecta sarbatorile de rit vechi sunt lipovenii, care locuiesc in judetul Tulcea, ucrainienii din Maramures si Bucovina sau sarbii din Banat.

Sarbatoarea de rit vechi a Craciunului pentru lipoveni este speciala. Ei se pregatesc din Ajun, dar nu cu brad sau colindatori, ci cu post negru, mergand la biserica de trei ori: pentru slujba de pranz, de seara si pentru cea de noapte. Colindatul incepe abia dupa ce, in timpul slujbei de noapte se rosteste “Hristos Rajdaetsja”, insemnand „Cristos se naşte”. Impreuna cu tinerii care pleaca de la biserica pentru a colinda, merg si cate un membru al fiecarei familii, pentru a-i putea primi pe colindatori. Se canta un singur colind, care este o cantare bisericeasca, numit, asemeni rostirii din biserica, “Hristos Rajdaetsja”.

Mancarurile pregatite pentru aceasta sarbatoare de rit vechi sunt atat cu carne din porcul taiat de Ignat, cat si din peste, pentru lipovenii care locuiesc in Delta. Din porc se prepara traditionalele sarmale, invelite fie in foi de varza, fie in foi de vita, caltabosi sau toba. Din peste fac sarmale, chiftele sau ciorba de perisoare. De asemenea, ei prepara o piftie, numita “haladet”, pe care o servesc cu hrean, sau taitei fierti in supa de pasare. Pentru desert ei pregatesc coltunasi cu branza, pe care ii numesc vareniki, clatite cu urda numite blini si, bineinteles, nelipsitul cozonac cu nuca.

Din traditiile sarbatorii de rit vechi a Craciunului la sarbi face parte aprinderea unei crengi de stejar, numite “banjak” in miezul noptii de ajun, care este considerata aducatoare de noroc si fericire. Postul se tine pana la miezul noptii de ajun, iar odata cu trecerea in sfanta sarbatoare, sarbii se bucura de bucatele alese pe care le-au pregatit cu multa tragere de inima. De asemenea, pana la Boboteaza ei tin sub fetele de fetele de masa fan si bani, conform traditiei, pentru a le aduce numai bine. Fanul, la Boboteaza este dat animalelor pe care acestia le detin au in bucatarie.

Ucrainienii, la fel precum ceilalti crestini, se pregatesc de sarbatoarea de rit vechi a Craciunului, prin curatenie spirituala. Astfel ei postesc pana in ziua Nasterii Domnului, iar dupa ce apune soarele, pana la miezul noptii de ajun, ei primesc colindatorii, urmand apoi sa mearga la biserica. Dupa oficializarea slubei, ucrainienii canta colinde in biserica, avand si o colinda mai speciala, compusa din 17 strofe. In dimineata de Craciun se merge, de asemenea, la biserica, unde inca se mai pastreza traditia, prin interpretarea Viflaimului, un obicei deosebit pentru Nasterea Domnului.

Ca simbol al bogatiei, ucranienii asaza pe masa noua feluri de mancare, printre care se afla grau fiert, peste si ciuperci pregatite cu zeama de varza, numite ”hrebleanca”. De asemenea, ei obisnuiesc sa lege picioarele mesei cu lant si sa le pastreze asa pana la Boboteaza, insemnand ca pastreza binele in casa. Toti crestinii care respecta calendarul iulian neindreptat, sarbatoresc intrarea in Noul An in noaptea dintre 13 spre 14 ianuarie, iar Boboteaza, care simbolizeaza incheierea sarbatorilor de iarna, este sarbatorita pe 19 ianuarie.

Diferenta intre cei care respecta sarbatorile de rit vechi si cei care urmeaza calendarul iulian indreptat in anul 1923 consta in faptul ca sarbatorile pe stil nou cu data fixa sunt celebrate cu 13 zile mai devreme, fata de cele de pe stil vechi. Singura sarbatoare pe stil nou care respecta vechiul calendar iulian este Pastele, insa desi are ca punct de reper data din calendarul iulian, aceasta se stabileste in functie de calendarul indreptat. Astfel, mai jos sunt enumerate cateva sarbatori, cu datele la care sunt celebrate, atat pe stil nou, cat si pe stil vechi.

• Sfinţii Constantin şi Elena: pe stil nou 21 mai, pe stil vechi 3 iunie

• Sfintii Petru si Pavel: pe stil nou 29 iunie, pe stil vechi 12 iulie

• Nasterea Maicii Domnului: pe stil nou 8 septembrie, pe stil vechi 21 septembrie

• Sfanta Cuvioasa Paraschiva: pe stil nou 14 octombrie, pe stil vechi 27 octombrie

• Sfantul Nicolae: pe stil nou 6 decembrie, pe stil vechi 198 decembrie

  

Cateva din bisericile din Romania in care se oficiaza slujbe pentru sarbatorile de rit vechi sunt:

• Biserica Sfantul Nicolae de iarna, in Barlad, judetul Vaslui;

• Biserica Acoperamantul Maicii Domnului, in Bordusani, judetul Ialomita;

• Biserica Sfantul Gheorghe, in Navodari, judetul Constanta;

• Biserica Sfantul Gheorghe, in Falticeni, judetul Suceava;

• Biserica Sfanta Treime, in Pascani, judetul Iasi;

• Biserica : Sfantul Nicolae de vara si Sfantul Proroc Ilie, in comuna Focuri, judetul Iasi;

• Biserica Sfantul Petre si Pavel, in Sulina, judetul Tulcea.

In ciuda micilor neintelegeri existente intre cei care respecta sarbatorile de rit vechi si cei care folosesc calendarul iulian indreptat si dincolo de orice urma de discriminare sau considerente de genul de partea cui se afla dreapta credinta, credinta profunda din sufletele oamenilor este cea mai importanta, indiferent de calendarul care se respecta.