Șarpele de casă (Natrix natrix) este o reptilă comună în Europa, cunoscută nu doar pentru natura sa neveninoasă și comportamentul pașnic, ci și pentru semnificațiile simbolice bogate pe care le-a căpătat de-a lungul timpului în cultura populară. În tradiția românească, acest șarpe este considerat un aducător de noroc și un protector al gospodăriilor, având rolul de a păzi locuințele de rele și farmece. În acest articol vom explora trăsăturile biologice și culturale ale șarpelui de casă, precum și legendele care i-au definit statutul sacru.
Intr-o abordare cvasistiintifica, oricine stie ca exista “serpi “de camp” (rai) si “de casa” (buni), altfel spus, veninosi si neveninosi. Din punct de vedere biologic, aceasta impartire nu are nicio justificare, deoarece exista si in salbaticie (in padure, pe camp) serpi neveninosi, care nu fac niciun rau omului.
Caracteristicile șarpelui de casă: de la biologie la comportament
Sarpele de casa (Natrix natrix), foarte raspandit in Europa continentala, din Scandinavia si pana in sudul Italiei, inclusiv in Romania, este neveninos, pasnic (de vreme ce apararea sa, in prezenta omului, este fuga), de culoare gri, pe spate, cu puncte negre, albicios pe burta, cu cate un “colier” de culoare galbena, pe fiecare parte a capului, care devine mai evident in lumina soarelui, cu ochi rotunzi si solzi longitudinali.
Poate sa aiba intre 60 cm lungime, pana la 1,50 m (mai rar). Sta cu mare placere la soare si, numai daca este luat prin surprindere sau daca este atacat, suiera cu putere sau simuleaza un atac, insotit de o secretie urat mirositoare. Deplasarea prin unduiri delicate se explica, evident, prin forma sa, dar si prin faptul ca e “surd”, captand insa, cu mare acuitate, vibratiile pamantului.
Puii sarpelui de casa (Natrix natrix), pentru ca trebuie sa se hraneasca singuri si pentru ca sunt foarte vulnerabili, au dezvoltat o multime de strategii de aparare: simuleaza ca sunt morti, se contorsioneaza, se intind pe spate, intredeschid gura, pentru a intimida si a pacali agresorul.
Rolul șarpelui de casă în tradiția populară românească
Din nu se stie ce motiv (pentru ca serpii, ca aspect, sunt asemanatori), in traditia romaneasca, s-a incetatenit ideea ca un sarpe de camp (veninos sau nu) trebuie omorat, altfel faci un mare pacat, pentru ca sarpele care trece de doi ani (in natura, putand trai pana la 15-16 ani, maximum 25 de ani) se transforma in balaur.
In schimb, sarpele de casa (Natrix natrix), in mentalitatea populara, se bucura de mare pretuire. Se considera ca, daca traieste in preajma gospodariilor (unde vine de buna voie), este o fiinta benefica, prietenoasa, aducatoare de noroc, trimis al divinitatii.
Mai mult, se crede ca o casa in apropierea careia traieste sarpele de casa (Natrix natrix) este ferita de farmece, iar daca sarpele pleaca sau moare este semn de boala, de risipire a familiei sau de pierdere a norocului si a bogatiei.
Simbolistica șarpelui de casă în alte culturi europene
Datorita acestei convingeri, in nenumarate texte populare (legende, basme, cantece ritualice etc.) apar secvente in care sarpele de casa este hranit de copii cu lapte sau chiar mananca alaturi de acestia, din acelasi vas. Se mai crede ca sarpele de casa (Natrix natrix) este un fel de depozitar si pazitor al sufletului (asa cum alte mituri arata ca fiecare om isi are steaua sa), prin urmare, orice fiinta are sarpele sau, de care nu se poate desparti, cum nu se poate desparti de propria umbra.
Ceea ce este distinctiv, in traditia romaneasca, este faptul ca sarpele de casa (Natrix natrix) nu este vazut niciodata, ca in alte culturi, precum o fiinta mitologica chtoniana (care sa tina de duhurile subpamantene), ci este trimis al cerului.
Poate de aceea, in multe zone ale tarii, dar, mai ales, in Oltenia, Transilvania si Maramures, imaginea sarpelui de casa este reprezentata pe vasele de ceramica (de obicei, pe marginea lor), este sculptata pe porti (cele din Maramures sunt veritabile opere de arta), este desenata pe peretii exteriori ai caselor sau modelata in tencuiala.
In satele care mai pastreaza, in mod autentic, datinile si credintele stravechi, se mai asaza inca, la intrarea in casa, serpi de ceramica smaltuita, ca semn protector.
Credinte similare, referitoare la sarpele de casa existau si la romani (latini), la slavi, la greci si, in general, in spatiul indo-european, unde era considerat un fel de “genius loci” (spirit protector al locului).
Toate semnificatiile simbolice de mai sus se refera strict la sarpele de casa (Natrix natrix), pentru ca , altfel, sarpele, in general, in toate culturile traditionale este asociat cu imagini malefice, este o fiinta de temut, este nedorit, alungat, omorat.
Șarpele de casă în mitologia antică și simbolismul indo-european
Șarpele de casă (Natrix natrix) nu este doar un simbol sacru în tradiția românească, ci și în mitologia altor popoare europene. În mitologia romană, șarpele era un simbol al „genius loci” – spiritul protector al locului – considerat un semn al fertilității și al prosperității. La vechii greci, șerpii erau asociați cu zeul vindecării, Asclepios, fiind considerați aducători de sănătate.
De-a lungul timpului, în multe culturi indo-europene, șarpele a devenit un simbol al înțelepciunii și al protecției, iar în mitologia slavă, era văzut ca un gardian al casei și al familiei. Aceste credințe au contribuit la imaginea pozitivă a șarpelui de casă și la consolidarea acestuia ca simbol de noroc și protecție în multe culturi tradiționale.
